12 definitzii pentru argou

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ARGÓU argouri s. n. Limbaj conventzional folosit mai ales de vagabonzi raufacatori etc. pentru a nu fi intzeleshi de restul societatzii. Din fr. argot.

ARGÓU argouri s. n. Limbaj conventzional folosit mai ales de vagabonzi raufacatori etc. pentru a nu fi intzeleshi de restul societatzii. Din fr. argot.

argóu sn [At: IORDAN L. R. A. 488 / V: (inv) ot / Pl: ~ri / E: fr argot] Limbaj conventzional intrebuintzat mai ales de vagabonzi raufacatori etc. pentru a nu fi intzeleshi de restul societatzii.

ARGÓU argouri s. n. Limbaj conventzional al unui grup social care spre a se face neintzeles de restul societatzii shi mai ales de autoritatzi foloseshte cuvinte speciale (imprumuturi din graiurile regionale shi din limbi straine) da sensuri diferite de cele curente unor cuvinte din vocabularul comun etc.

ARGÓU argouri s. n. Limbaj conventzional al unui grup social care spre a nu fi intzeles de restul societatzii foloseshte cuvinte speciale (regionale shi straine) da sensuri noi unor cuvinte cunoscute etc. Fr. argot.

ARGÓU s.n. (Lingv.) Limbaj conventzional folosit mai ales de vagabonzi raufacatori etc. pentru a nu fi intzeleshi de restul societatzii. [Pl. uri / < fr. argot].

ARGÓU s. n. limbaj conventzional folosit de un grup social restrans (vagabonzi delincventzi etc.) pentru a nu fi intzeleshi de restul societatzii sau pentru a shoca. (< fr. argot)

ARGÓU argouri s.n. Limbaj conventzional al anumitor categorii sociale care folosesc cuvinte speciale sau cu sensuri deosebite pentru a nu fi intzelese de restul societatzii.

ARGÓU ~ri n. Limbaj conventzional folosit in mod conshtient de catre vorbitorii unui grup social sau profesional pentru a nu fi intzeleshi de ceilaltzi. ~ al elevilor. ~ al vanatorilor. /<fr. argot

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

argóu (limbaj) s. n. art. argóul; pl. argóuri

argóu s. n. art. argóul; pl. argóuri

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

ARGÓU s. n. (< fr. argot); limbaj social conventzional folosit mai ales de vagabonzi cershetori shi delincventzi pentru a nu fi intzeleshi de restul societatzii (in special de autoritatzi). A. are un vocabular special alcatuit din cuvinte din limba comuna dar cu alte sensuri decat cele cunoscute din cuvinte regionale shi din cuvinte straine. El este intrebuintzat cu structura gramaticala a limbii din tzara in care se foloseshte. Elemente de a. cunoscute de masa vorbitorilor shi tocite k semnificatzie sunt folosite nerecomandabil shi de unii militari in termen de studentzi sau de elevi. Aparitzia unor asemenea elemente in vorbirea cuiva scade prestigiul persoanei respective face o impresie neplacuta. In limba romana exista elemente de a. folosite candva (unele shi azi) aproape numai oral shi reprezentate prin cuvinte obishnuite din limba comuna cu alte intzelesuri k de exemplu: sticlete copoi sau caraliu „politzist” gaina „palarie” bicicleta „ochelari” fasole „dintzi” casmá „mana” manastire facultate sau mititica „inchisoare” bila sau cutiutza „cap” shase! „atentzie!” ciripitor „denuntzator” potol „mancare” broasca „posheta” etc.; prin cuvinte regionale k de exemplu: parnaie („oala de pamant”) cu sensul de „inchisoare” tartacutza tigva devla sau bostan „cap”; prin cuvinte imprumutate din limba tziganeasca sau derivate din acestea k de exemplu: mishto „foarte bun” „foarte frumos” gagiu „individ” „iubit” bafta „noroc” shucar „frumos” lovéle sau mardei „bani” haleala „mancare” a mangli „a fura” a soili „a lenevi” a hali „a manca” etc. shi din limba rusa k de exemplu denghi „bani” (azi este la moda cuvantul de argou verzishori „dolari”). Este cunoscuta folosirea abuziva nejustificata (deoarece exista destule alte cuvinte decente in limba care spun mai mult) vulgara shi degradanta de catre multzi tineri a cuvantului de origine tziganeasca mishto cu valoare substantivala adjectivala sau adverbiala (de superlativ absolut) pentru aprecierea unui film a unei piese de teatru a unui obiect oarecare a unei actziuni a unei persoane etc. Din limbajul militarilor de altadata consemnam tot k elemente de a. cuvintele fetitza „mitraliera” felicitare „ordin de chemare” shi icre „bombe”. Actziunea de cultivare a limbii romane ingusteaza tot mai mult aria de raspandire a acestor elemente obligandule in cele din urma sa dispara odata cu vechile mentalitatzi.

Intrare: argou
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • argou
  • argoul
  • argou‑
plural
  • argouri
  • argourile
genitiv-dativ singular
  • argou
  • argoului
plural
  • argouri
  • argourilor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

argou, argourisubstantiv neutru

  • 1. Limbaj conventzional folosit mai ales de vagabonzi raufacatori etc. pentru a nu fi intzeleshi de restul societatzii. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.