arestare sf [At: DA / Pl: ~tari / E: aresta] 1 Privare de libertate a unei persoane condamnate sau invinuite Si: (ivr) arestaluire (inv) arestuire arestát¹ (inv) intemnitzare (pop) popreala. 2 (Is) Mandat de ~ Act oficial emis pentru arestarea unui (presupus) inculpat.

ARESTÁRE arestari s. f. Actziunea de a aresta. ◊ Mandat de arestare = ordin scris emis de o autoritate judiciara prin care se dispune arestarea cuiva.

ARESTÁRE arestari s. f. Actziunea de a aresta.

ARESTÁRE s.f. Actziunea de a aresta. [< aresta].

arestare f. fapta de a aresta shi starea persoanei arestate.

*arestáre f. Actziunea de a aresta.

arestáre s. f. g.d. art. arestắrii; pl. arestắri

arestáre s. f. g.d. art. arestarii; pl. arestari

ARESTÁRE s. (JUR.) 1. arest detzinere inchidere intemnitzare retzinere (pop.) popreala. (~ a unui suspect.) 2. capturare prindere prins (inv.) prinsoare prinsura prinzare. (~ unui hotz disparut.) 3. ridicare. (~ lui de la domiciliu.)

ARESTARE s. (JUR.) 1. arest detzinere inchidere intemnitzare retzinere (pop.) popreala. (Dupa ~ lui...) 2. capturare prindere prins (inv.) prinsoare prinsura prinzare. (~ unui hotz disparut.) 3. ridicare. (~ lui de la domiciliu.)

Arestare ≠ eliberare