!árborele-viéții (tuia) (reg.) s. m. art.

*árborele viéții (schema evoluției omului) s. m. + s. f.

árborele viéții s. m. + s. f.

THUJA L., TUIA, ARBORELE VIEȚII, fam. Cupressaceae. Gen orginar din America de N și Asia, 6 specii, arbori sau arbuști rășinoși, monoici, erecți. Frunze, persistente, mici, opuse, solzoase, dispuse imbricat pe 4 rînduri, cu aromă puternică, alipite de lujerii comprimați. Ramurile sînt, pe partea inferioară, verzi, uneori verzi-albăstrui și pot avea dungi albe. Flori unisexuate, mici, terminale sau axilare; cele mascule mici, globuloase, cu filamente scurte, antere cu 6 saci polinici; cele femele dau naștere la conuri alungite, cu solzi opuși, imbricați, 8 rar 12, dintre care 2-6 sînt fertili și 2 (uneori 4) exteriori plus 2 interiori sînt sterili. Fiecare solz cu 1-3 (foarte rar 5) semințe mici, plate.

Thuja orientalis L. (syn. Biota orientalis Endl.), « Arborele vieții ». Specie care înflorește primăvara. Conuri ovoide, verzi cu reflexe maronii, cu 6-8 solzi lemnoși, încovoiați, semințe nearipate, maro-închis. Frunze verzi-deschis, ca niște solzi, așezate imbricat, cu glande adîncite, iarna sînt maronii. Arbore piramidal, pînă la 10 m înălțime, dens-ramificat, stufos, ramuri în formă de evantai, scoarța maro-închis-roșiatică, se exfoliază.