3 definiții pentru aratoriu
Explicative DEX
aratoriu, ~ie a [At: I. IONESCU, D. 134 / V: arăto~1 / Pl: ~ii / E: fr (instruments) aratoire] (Îvr) 1 (D. unelte) De arat1 (1). 2 Referitor la agricultură.
ARATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Care servește la arat; referitor la agricultură. [Pron. -riu. / cf. fr. aratoire, lat. aratorius].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
aratóriu adj. m., f. aratórie, pl. m. și f. aratórii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: aratoriu
aratoriu adjectiv
| adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)