aranjament sn [At: COSTINESCU / V: (inv) ~ngia~ ~ngemant^[1] / Pl: ~e / E: fr arrangement] 1 Punere in ordine Si: aranjare (1). 2 Felul cum e aranjat ceva. 3 (Pex) Decorare. 4 Punere la cale a unei afaceri casatorii etc. 5 Intzelegere. 6 Prelucrare muzicala pentru instrumente sau voce. 7 (Mat) Fiecare dintre grupele de obiecte luate dintrun ansamblu shi care se deosebesc intre ele prin natura sau prin ordinea obiectelor. 8 (Cmr; inv) Stabilirea unei norme la anumite tranzactzii la tocmeli la falimente. 9 (Fam; lpl) Afaceri necinstite. corectata

ARANJAMÉNT aranjamente s. n. Faptul de a aranja; acord intzelegere invoiala. ♦ Aranjament muzical = transcriere pentru unul ori mai multe instrumente sau voci a unei bucatzi muzicale.

ARANJAMÉNT aranjamente s. n. Acord intzelegere invoiala. ♦ Aranjament muzical = transcriere a unei bucatzi muzicale pentru instrumente sau voce. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilitatzilor de ashezare a unui numar dat de obiecte distincte in grupuri care sa contzina un numar dat de obiecte shi sa difere intre ele prin natura sau ordinea obiectelor. Dupa fr. arrangement.

ARANJAMÉNT s.n. Acord intzelegere. ◊ Aranjament muzical = transcriere a unei bucatzi muzicale pentru instrumente sau voci. ♦ (Mat.) Totalitatea posibilitatzilor de ashezare a unui numar dat de obiecte astfel incat doua grupe oarecare sa difere intre ele fie prin natura obiectelor fie prin ordinea lor fiecare obiect neputand intra decat cel mult o data intro grupa. [Pl. te. / < fr. arrangement].

ARANJAMÉNT s. n. 1. acord intzelegere. 2. mod de alcatuire de dispunere. ♦ ~ muzical = transcriere a unei piese muzicale pentru alte instrumente sau formatzii decat acelea pentru care a fost compusa. 3. (mat.; pl.) totalitatea posibilitatzilor de ashezare a unui numar dat de obiecte astfel incat doua grupe oarecare sa difere intre ele fie prin natura obiectelor fie prin ordinea lor. (< fr. arrangement)

ARANJAMÉNT ~e n. 1) Modul in care este aranjat ceva. 2) Intzelegerea dintre doua sau mai multe partzi; acord; invoiala. 3) Prelucrare a unei bucatzi muzicale pentru instrumente sau pentru voce. 4) mat. Totalitate a posibilitatzilor de ashezare a unui numar dat de obiecte in grupe. /<fr. arrangement

aranjament n. 1. ashezare in ordine; 2. masuri luate pentru regularea unei afaceri; 3. impacare.

*aranjamént n. pl. e (fr. arrangement. V. deranjament). Actziunea de a aranja. Felu aranjariĭ rinduĭala ordine: gradina asta are un aranjament frumos. Fig. Invoĭala impacare linishtire: aranjamentu uneĭ afacerĭ.

arangiament sn vz aranjament

aranjamént s. n. pl. aranjaménte

aranjamént s. n. pl. aranjaménte

ARANJAMÉNT s. 1. v. intzelegere. 2. v. alcatuire.

ARANJAMENT s. 1. acord combinatzie contract conventzie intzelegere invoiala invoire legamint pact tranzactzie (inv. shi pop.) legatura (pop.) tirg tocmeala tocmire (prin Munt.) prinsoare (inv.) ashezamint cuvint simfonie sulf shart (arg.) shusta. (Conform ~.) 2. alcatuire ashezare dispunere distributzie intocmire rinduiala structura. (Un anumit ~ al lucrurilor.)

aranjament maniera de a prelucra un text muzical sau o piesa in intregime destinate fie unui solist* (vocal sau instrumental) fie unui grup de interpretzi substituind imbogatzind sau reducand numarul acestora. A. poate transfigura total o tema* muzicala initziala; in acest caz aranjorul are un important rol creator. In muzica ushoara a. sunt deosebit de utile shi de multe ori innobileaza temele mai ales prin orchestratzii* izbutite. O maniera frecventa de a. este reactualizarea unor piese care in trecut sau bucurat de mare popularitate (ex. Valencia Ramona etc.).