ARÁC araci s. m. Par lung care serveshte la sustzinerea vitzeidevie shi a altor plante agatzatoare. [Var.: harác harág s. m.] Din ngr. haráki.

arac¹ sm [At: (a. 1704) URICARIUL IV 44/6 / V: ha~ harag harag ha~ ~ag sm / Pl: ~aci / E: ngr ϰαραϰι] 1 Par lung pentru sustzinerea vitzei de vie a fasolei etc. 2 (Inv) Batz cu crestaturi cu care ciobanii masurau cantitatea de lapte prin introducerea lui in vas Cf tzanc. 3 (Inv) Lineal (1). 4 (Inv) Spatziu dintre liniile unei hartii liniate. 5 (Ivp; d. soare; ie) A fi de un ~ A fi deo sulitza.

ARÁC araci s. m. Par lung care serveshte la sustzinerea vitzei de vie shi a altor plante agatzatoare. [Var.: harác harág s. m.] Din ngr. haráki.

ARÁC araci s. m. Par lung care se infige in pamint servind la sustzinerea vitzei de vie shi a altor plante agatzatoare. Vitzele stateau in aer legate de araci cu zecile lor de circei. DUMITRIU N. 249. Viile se mladiau incarcate cu ciorchini pe aracii plecatzi putzin de greutatea rodului. DELAVRANCEA S. 215. Variante: harác (TEODORESCU P. P. 315) harág (CAMILAR N. I 266 SADOVEANU Z. C. 149 ALECSANDRI P. P. 149) s. m.

ARÁC araci s. m. Par lung care serveshte la sustzinerea vitzei de vie shi a altor plante agatzatoare. [Var.: harác harág s. m.] Ngr. haraki.

ARÁC ~ci m. Par lung shi subtzire folosit pentru sustzinerea vitzei de vie sau a unor plante agatzatoare. /<ngr. haráki

arac m. par subtzire de sprijinit vitza de vie sau o ramura de arbore. [Gr. mod. HARAKI]. V. arag.

1) arác V. harag.

harac¹ smn vz arac

harag¹ sm vz arac

harag¹ sn vz arac

HARÁC s. m. V. arac.

HARÁG s. m. V. arac.

arag (harag) m. unealta de tras rigle spre a scrie drept (= arac).

harac m. V. arac.

harag m. V. arag.

harác shi (maĭ des) harág m. (ngr. haráki hárakas batz linie d. vgr. harax hárakos harag d. harásso imprim; turc. herek bg. harak. V. haracĭ hereghie caracter). Rigla linie de liniat pe hirtie (Vechĭ). Batz infipt in pamint de sprijinit vitza saŭ alte plante agatzatoare. Spre Olt arac.

harág V. harac.

arác s. m. pl. aráci

arác s. m. pl. aráci

arac pl. araci

harac ci.

ARÁC s. (reg.) pocie vrajar. (~ la vie.)

ARAC s. (reg.) pocie vrajar. (~ la vie.)

arác (aráci) s. m. 1. Par pentru sustzinerea vitzei de vie. 2. TZarush. Var. harac (h)arag. Mr. harac. Ngr. χαράϰι (Roesler 586; DAR); cf. tc. herek bg. harak Der. araci vb. (a pune araci).

HARAG Gheorghe (19251985 n. Marghita) regizor roman de teatru. Spirit novator a avut montari remarcabile la Teatrul maghiar din ClujNapoca („Azilul de noapte” de Gorki „Floriile unui geambash” de Sütö Andras) dar mai ales la Teatrul din Targu Muresh („Fizicienii” de Dürrenmatt „Omul care a vazut moartea” de Victor Eftimiu „Livada cu vishini” shi „Platonov” de Cehov).