ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramura a geografiei care se ocupa cu studiul populatziei shi al ashezarilor omeneshti; geografie umana geografia populatziei. [Pr.: geo] Din fr. anthropogéographie.

antropogeografie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr anthropogéographie ger Anthropogeographie] Ramura a geografiei generale care studiaza extinderea shi repartitzia oamenilor pe pamant.

ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramura a geografiei care se ocupa de studiul populatziei shi al ashezarilor omeneshti; geografie umana geografia populatziei. [Pr.: geo] Din fr. anthropogéographie.

ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramura a geografiei generale care a stat la baza geopoliticii shi a teoriilor rasiste shi shovine shi care studiind raportul dintre om shi mediul geografic precum shi raspindirea shi repartitzia omului pe suprafatza pamintului considera k factor primordial al dezvoltarii societatzii conditziile mediului natural.

ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. Ramura a geografiei generale care studiind raportul dintre om shi mediul geografic cat shi raspandirea shi repartitzia omului pe suprafatza pamantului considera in mod greshit k factor primordial al dezvoltarii societatzii conditziile mediului natural; a stat la baza geopoliticii shi a teoriilor rasiste shi shovine. Fr. anthropogéographie.

ANTROPOGEOGRAFÍE s.f. 1. Ramura a geografiei care considera in mod greshit conditziile mediului natural k factor primordial al dezvoltarii societatzii. 2. Curent care are in vedere raporturile dintre om shi natura shi repartitzia populatziei pe glob. [Gen. iei. / < fr. anthropogéographie cf. gr. anthropos om geographia geografie].

ANTROPOGEOGRAFÍE s. f. ramura a geografiei care studiaza aspectele geografice ale ashezarilor umane ale politicii culturii civilizatziei etc.; geografie umana. (< fr. anthropogéographie)

ANTROPOGEOGRAFÍE f. Ramura a geografiei care se ocupa cu studiul populatziei shi al ashezarilor omeneshti. [G.D. antropogeografiei; Sil. geogra] /<fr. anthropogéographie

antropogeografie f. sau geografie umana partea geografiei care se ocupa cu repartizarea aglomeratziilor omeneshti pe suprafatza globului shi cu modul traiului lor.

antropogeografíe (geogra) s. f. art. antropogeografía g.d. antropogeografíi art. antropogeografíei

antropogeografíe s. f. (sil. geogra) art. antropogeografía g.d. antropogeografíi art. antropogeografíei

ANTROPOGEOGRAFÍE s. geografia populatziei geografie antropologica geografie umana.

ANTROPOGEOGRAFIE s. geografia populatziei geografie umana.

ANTROPO „fiintza umana om; uman omenesc”. ◊ gr. anthrpos „om” > fr. anthropo germ. id. engl. id. > rom. antropo. □ ~biocenoza (v. bio v. cenoza₁) s. f. totalitatea organismelor vegetale shi animale dintrun anumit mediu influentzata de activitatea economica a speciei umane; ~biologie (v. bio v. logie₁) s. f. ramura a biologiei care studiaza specia umana shi maimutzele antropoide; ~centric (v. centric) adj. care raporteaza totul la om sau care face din om centrul universului; ~core (v. cor) adj. s. f. pl. (plante) ale caror semintze shi fructe sint raspindite prin intermediul omului; ~corie (v. corie₂) s. f. diseminare a plantelor spontane sau cultivate prin intermediul omului; ~fag (v. fag) adj. s. m. shi f. (persoana) care se hraneshte cu carne de om; ~fagie (v. fagie) s. f. 1. Folosire a carnii de om drept hrana. 2. Obicei al unor animale de ashi minca semenii; ~fil (v. fil₁) adj. s. f. pl. 1. adj. (Despre o planta sau un animal) Care creshte pe linga ashezarile omeneshti. 2. s. f. pl. Plante polenizate artificial; ~filie (v. filie₁) s. f. preferintza a unor insecte de a se hrani mai ales pe seama omului; ~fite (v. fit) s. f. pl. plante cultivate de om shi buruienile din cultura acestora; ~fob (v. fob) adj. s. m. shi f. (persoana) care sufera de antropofobie; ~fobie (v. fobie) s. f. teama patologica de oameni; ~gen (v. gen₁) adj. s. n. 1. adj. Care se datoreaza actziunii omului. 2. adj. Care da nashtere la oameni. 3. s. n. Ultima perioada a neozoicului in care a aparut omul; sin. cuaternar; ~geneza (v. geneza) s. f. parte a antropologiei care studiaza originea evolutzia shi dezvoltarea speciei umane; sin. antropogenie; ~genic (v. genic) adj. generat de om; ~genie (v. genie₁) s. f. antropogeneza*; ~geografie (v. geo v. grafie) s. f. 1. Disciplina care se ocupa cu studiul populatziei shi al ashezarilor omeneshti; sin. geografie umana geografie a populatziei. 2. Ramura a geografiei care considera in mod eronat mediul natural k factor primordial al dezvoltarii societatzii; ~gonie (v. gonie) s. f. explicatzie mitica privind aparitzia omului; ~grafie (v. grafie) s. f. 1. Descriere anatomica a corpului uman in legatura cu anumite trasaturi specifice raselor shi tipurilor biologice. 2. Disciplina care se refera la prezentza distributzia shi capacitatea de adaptare a omului la mediul geografic; ~ide (v. id) adj. s. n. pl. 1. adj. Antropomorf (1). 2. s. n. pl. Grup de maimutze evoluate de talie mare asemanatoare cu omul lipsite de coada shi avind un encefal voluminos fiind reprezentate de citeva forme fosile de la sfirshitul tertziarului shi inceputul cuaternarului; ~latrie (v. latrie) s. f. adoratzie a unei zeitatzi concepute sub forma umana; ~latru (v. latru) s. m. shi f. 1. (Persoana) care adora o divinitate reprezentata in forme umane. 2. (Persoana) care adora shi divinizeaza omul; ~lit (v. lit₁) s. n. fosile umane petrificate; ~log (v. log) s. m. shi f. specialist in antropologie; ~logie (v. logie₁) s. f. shtiintza care studiaza originea evolutzia shi variabilitatea biologica a omului in strinsa corelatzie cu conditziile naturale; ~metrie (v. metrie₁) s. f. 1. Studiul proportziilor corpului omenesc. 2. Tehnica a masurarii diferitelor partzi ale corpului uman; sin. somatometrie. 3. Metoda de identificare a animalelor pe baza descrierii dimensiunii formei shi a amprentelor digitale ale acestora; ~metru (v. metru₁) s. n. instrument pentru masurarea dimensiunilor segmentare ale corpului omenesc; ~morf (v. morf) adj. s. n. 1. adj. Care are forma figurii umane; sin. antropoid. 2. s. n. Obiect de arta avind forma de fiintza omeneasca. 3. s. n. pl. Grup de maimutze superioare asemanatoare cu omul; ~morfoza (v. morfoza) s. f. totalitatea modificarilor morfologice care au marcat trecerea de la animal la om in procesul de antropogeneza; ~nosologie (v. noso v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza bolile speciei umane; ~paleontologie (v. pale/o v. onto v. logie₁) s. f. ramura a paleontologiei care studiaza fosilele umane; ~patie (v. patie) s. f. 1. Delir caracterizat prin faptul k bolnavul considera k are una sau mai multe persoane in propriul sau corp le simte shi le aude vocea. 2. Atribuirea de insushiri psihice shi de stari afective specific umane obiectelor mediului inconjurator shi naturii; ~pitec (v. pitec) s. m. animal fosil ipotetic intermediar intre maimutza shi om considerat k precursor al hominidelor; ~plastie (v. plastie) s. f. reconstituire a formelor anatomice ale speciilor umane disparute porninduse de la elementele scheletelor descoperite; ~psihologie (v. psiho v. logie₁) s. f. shtiintza care se ocupa cu studiul creatziilor shi traditziilor populare; ~sfera (v. sfera) s. f. totalitatea ashezarilor omeneshti shi a relatziilor acestora cu mediul vital (biocenoze); ~somatologie (v. somato v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza structura shi functziile organice ale corpului uman; ~speologie (v. speo v. logie₁) s. f. disciplina care studiaza resturile fosile umane din peshteri; ~tehnie (v. tehnie) s. f. arta de a dezvolta armonios fiintza umana; sin. antropotehnica; ~tomie (v. tomie) s. f. anatomie a corpului uman; ~zofie (v. zofie) s. f. doctrina teozofica in cadrul careia divinitatea este inlocuita cu fiintza umana divinizata; ~zoic (v. zoic) s. n. era cuaternara; ~zoogen (v. zoo v. gen₁) adj. cu existentza legata de a omului shi a animalelor domestice; ~zoonoza (v. zoo v. noza) s. f. maladie intilnita la oameni sau la animale shi care se poate transmite reciproc.