opțiuni
  • info

11 definiții pentru antevorbitor

din care

Explicative DEX

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. – Ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).

antevorbitor, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: ante- + vorbitor] Persoană care a vorbit (public) înaintea alteia.

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvîntul ulterior.

ANTEVORBITÓR, -OÁRE, antevorbitori, -oare, s. m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. – Din ante- + vorbitor (după germ. Vorredner).

ANTEVORBITÓR, -OÁRE s.m. și f. Persoană care vorbește într-o adunare publică, considerată în raport cu cei care iau cuvântul ulterior. [< ante- + vorbitor, după germ. Vorredner].

ANTEVORBITÓR, -OÁRE s. m. f. vorbitor care precedă într-o adunare alt vorbitor. (după germ. Vorredner)

ANTEVORBITÓR ~i m. Persoană care a vorbit la o adunare înaintea altor persoane. /ante- + vorbitor

Ortografice DOOM

antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri

antevorbitór s. m., pl. antevorbitóri

Relaționale

ANTEVORBITÓR s. preopinent.

ANTEVORBITOR s. (livr.) preopinent, (înv.) prevorbitor.

Intrare: antevorbitor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antevorbitor
  • antevorbitorul
  • antevorbitoru‑
plural
  • antevorbitori
  • antevorbitorii
genitiv-dativ singular
  • antevorbitor
  • antevorbitorului
plural
  • antevorbitori
  • antevorbitorilor
vocativ singular
  • antevorbitorule
plural
  • antevorbitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antevorbitor, antevorbitorisubstantiv masculin
antevorbitoare, antevorbitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care a vorbit, într-o adunare publică, înaintea altor persoane. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: preopinent prevorbitor
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.