anihilare sf [At: DA / Pl: ~lari / E: anihila] 1 Anulare a efectului unui lucru Si: anihilat¹ (1). 2 Anulare a acțiunii cuiva Si: anihilat¹ (2). 3 (Fig; d. oameni) Reducere la tăcere (3) Si: anihilat¹ (3).

ANIHILARE s. f. Acțiunea de a anihila; reducere la nimic, nimicire.

ANIHILÁRE, anihilări, s. f. Acțiunea de a anihila; nimicire.

ANIHILÁRE s.f. Acțiunea de a anihila; nimicire. ♦ (Fiz.) Proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură. [< anihila].

ANIHILÁRE s. f. acțiunea de a anihila. ◊ (fiz.) proces prin care o particulă și o antiparticulă interacționează, transformându-se într-o particulă de altă natură. (< anihila)

*anihilațiúne f. (mlat. annihilátio, -ónis). Nimicire. – Și -áție, dar ob. -áre.

anihiláre s. f., g.-d. art. anihilắrii; pl. anihilắri

anihiláre s. f., g.-d. art. anihilării; pl. anihilări

ANIHILÁRE s. anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...)

ANIHILARE s. anulare, contracarare, împiedicare, neutralizare, zădărnicire. (~ efectelor negative ale...)