angină sf [At: N. LEON, MED. 122 / Pl: ~ne / V: (pop) ~ghină / E: fr angine] 1 (Med) Boală infecțioasă constând din inflamarea (cu sau fără membrane false) a mucoasei gâtului și a faringelui Si: (pop) gâlci, bolje, șopârlaiță, șopârlaița cea rea. 2 (Îs) ~ pectorală (sau de piept) Boală cauzată de alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare în regiunea inimii (însoțită de dureri), care provoacă accese de înăbușire și chiar asfixie. 3 (Reg; îf anghină) Difterie.

ANGÍNĂ s. f. v. anghină.

ANGÍNĂ s.f. v. anghină.

ANGÍNĂ s. f. elem. anghină.

*angínă f., pl. e (lat. angina). Med. Inflamațiunea gîtuluĭ. Angină difterică, o boală grea caracterizată pin unflarea amigdalelor, acoperirea lor cu o membrană albă, apoĭ gălbie, tuse, paliditate și amețeală. (Pop. bolfe și șopîrlaiță). Cînd se întinde la faringe e și maĭ gravă. (Se maĭ numește și crup și gușter). – Ob. anghină.

anghínă¹ sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ne / E: fr sau ger Nankin (oraș din China)] (Cmr; înv) Pânză tare de bumbac (de cânepă), mai ales de culoarea gălbuie a pânzei neînălbite, întrebuințată, îndeosebi, pentru învelitorile în care se bagă fulgii în perne Si: nanchin Cf anghinet.

anghină² sf vz angină

ANGHÍNĂ s. f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gîtului, care împiedică înghițirea și respirația. Într-o zi de iarnă Emilia a murit de anghină ori de scarlatină. IBRĂILEANU, A. 49. Anghină difterică = difterie. 2. (Numai în expr.) Anghină pectorală (sau de piept) = boală de origine neuro-cardiacă, care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și accese de asfixie. – Variantă: angínă s. f.

ANGHÍNĂ s. f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gâtului, care împiedică înghițirea și respirația. 2. (În expr.) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și accese de asfixie. – Fr. angine (lat. lit. angina).

ANGHÍNĂ s.f. 1. Inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți. 2. ◊ Anghină pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și prin dureri în regiunea inimii. [Pl. -ne, var. angină s.f. / < fr. angine, cf. germ. Angine, lat. angina < angere – a înăbuși].

ANGHÍNĂ/ANGÍNĂ s. f. 1. inflamație a mucoasei din fundul gâtului sau a faringelui, însoțită de greutatea de a înghiți; angor. 2. ~ pectorală = afecțiune caracterizată prin accese de sufocare și dureri în regiunea inimii. (< fr. angine, lat. angina)

ANGHÍNĂ f. Inflamație a faringelui și a amigdalelor. ◊ ~ pectorală boală care se manifestă prin dureri în regiunea inimii și prin accese de sufocare. [G.-D. anghinei; Var. angină] /<fr. angine, lat. angina

anghină f. inflamațiunea gâtlejului (= fr. angine).

anghină f. pânză groasă de cânepă. [V. nanchin].

*anghínă, V. angină.

!angínă s. f., g.-d. art. angínei; pl. angíne

angină, -ne (boala).

anghínă/angínă s. f., g.-d. art. anghínei/angínei; pl. anghíne/angíne

anghină

ANGHÍNĂ s. 1. (înv.) coracă. 2. anghină difterică v. difterie.

ANGHÍNĂ s. v. scarlatină.

ANGHINĂ s. (MED.). 1. (înv.) coracă. 2. anghină difterica = difterie, (pop.) șopîrlaiță, (reg.) bolfă, (Transilv. și Maram.) șopîrlariță.

anghină s. v. SCARLATINĂ.

angínă (angíne), s. f. – Inflamație a gîtului. – Var. anghină. Fr. angine; var., din ngr. ἀγϰίνη.

anghínă, s. f. – Nanchin, țesătură de bumbac. De la Nankin, oraș din China, prin intermediul pronunțării ngr. (Hasdeu 1200). Este cuvînt înv., astăzi se folosește mai mult nankin, din fr.

anghínă s.f. (înv. și reg.) pânză groasă de cânepă; nanchin