ANEXIÚNE anexiuni s. f. Alipire cu fortza de catre un stat a unui teritoriu apartzinand altui stat. [Pr.: xíu] Din fr. annexion lat. annexio onis.

anexiune sf [At: ODOBESCU S. III 372 / P: ~xiune / Pl: ~ni / E: fr annexion] 15 Anexare (15).

ANEXIÚNE anexiuni s. f. Incorporare prin violentza de catre un stat a unui teritoriu apartzinand altui stat. [Pr.: xiu] Din fr. annexion lat. annexio onis.

ANEXIÚNE anexiuni s. f. Alipire cu fortza incorporare prin violentza a unei tzari a unei provincii etc. de catre alta tzara; anexare. Prin anexiune sau acaparare de paminturi straine guvernul intzelege potrivit conceptziilor despre drept ale democratziei in general shi ale claselor celor ce muncesc in special orice alipire la un stat mare sau puternic a unei natzionalitatzi mici sau slabe fara consimtzamintul shi dorintza acestei natzionalitatzi. LENINSTALIN REV. OCT. 13. Pronuntzat: xiu.

ANEXIÚNE anexiuni s. f. Incorporare prin violentza a unui teritoriu apartzinand altei tzari. [Pr.: xiu] Fr. annexion (lat. lit. anexio onis).

ANEXIÚNE s.f. Incorporare prin mijloace violente a unei provincii a unei tzari mai mici sau mai slabe facuta de catre o alta tzara mai mare sau mai puternica. [Pron. xiu. / cf. fr. annexion lat. annexio unire legatura].

ANEXÍUNE s. f. incorporare de catre un stat prin mijloace violente a unui teritoriu strain. (< fr. annexion lat. annexio)

ANEXIÚNE ~i f. Alipire cu fortza a unui teritoriu strain. [G.D. anexiunii; Sil. xiu] /<fr. annexion lat. annexio ~onis

anexiune f. adaogare impreunare.

*anexiúne f. (lat. annéxio ónis). Actziunea de a anexa.

anexiúne (xiu) s. f. g.d. art. anexiúnii; pl. anexiúni

anexiúne s. f. (sil. xiu) g.d. art. anexiúnii; pl. anexiúni

ANEXIÚNE s. v. anexare.