8 definiții pentru anemiere
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANEMIÉRE, anemieri, s. f. Faptul de a (se) anemia. – V. anemia.
ANEMIÉRE, anemieri, s. f. Faptul de a (se) anemia. – V. anemia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
anemiere sf [At: DA ms / V: (rar) ~iare / Pl: ~ri / E: anemia] Slăbire din cauza anemiei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANEMIÉRE s. f. Faptul de a (s e) anemia; slăbire a organismului cauzată de anemie. – Pronunțat: -mi-e-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANEMIÉRE s. f. Faptul de a (se) anemia. [Pr.: -mi-e-]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ANEMIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) anemia. [Pron. -mi-e-. / < anemia].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
anemiare sf vz anemiere
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
anemiére (-mi-e-) s. f., g.-d. art. anemiérii; pl. anemiéri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
anemiére s. f. (sil. -mi-e-), g.-d. art. anemiérii; pl. anemiéri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -mi-e-re
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F115) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
anemiere, anemierisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) anemia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- anemia DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.