anemíe sf [At: MEHEDINTZI G. F. 189 / Pl: ~i / E: fr anémie] 1 Stare de slabiciune cauzata de scaderea globulelor roshii shi a hemoglobinei din sange. 2 (Is) pernicioasa Forma grava de anemie (1) cronica shi progresiva (produsa de imbolnavirea maduvei oaselor) datorita actziunii unei toxine care impiedica formarea elementelor celulare din sange.

ANEMÍE s. f. Boala determinata de scaderea cantitativa sau calitativa a globulelor roshii din singe. ◊ Anemie pernicioasa v. pernicios.

ANEMÍE s. f. (Adesea fig.) Boala determinata de scaderea cantitativa sau calitativa a globulelor roshii din sange. Fr. anémie (< gr.).

ANEMÍE s.f. Stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule roshii din sange. ◊ Anemie pernicioasa = stare grava de anemie in care maduva oaselor nu mai poate forma globule roshii. [Gen. iei. / < fr. anémie cf. gr. an fara haima sange].

ANEMÍE s. f. stare de slabiciune cauzata de scaderea numarului de globule roshii shi a hemoglobinei din sange. ♦ ~ pernicioasa = stare grava de anemie in care maduva oaselor nu mai poate forma globule roshii. (< fr. anémie)

ANEMÍE ~i f. Boala determinata de scaderea globulelor roshii shi a hemoglobinei din sange. [G.D. anemiei] /<fr. anémie

anemie f. slabirea corpului prin lipsa de sange.

*anemíe f. (vgr. anaimia d. an fara shi aima singe. V. septicemíe). Med. Imputzinarea orĭ suptzierea singeluĭ k la ofticoshĭ. Fig. Slabiciune: anemia uneĭ societatzĭ.

anemíe s. f. art. anemía g.d. art. anemíei; pl. anemíi art. anemíile

anemíe s. f. art. anemía g.d. art. anemíei; pl. anemíi art. anemíile