ANCHÉTĂ, anchete, s. f. 1. Cercetare ordonată sau făcută de un organ de stat pentru strângerea dovezilor privitoare la o faptă ilegală și stabilirea răspunderii. 2. Cercetare efectuată pe bază de chestionare a unor fenomene sociale, lingvistice etc.; p. ext. gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. – Din fr. enquête.

anchetă sf [At: MAIORESCU, D. II, 165 / Pl: ~te / E: fr enquête] 1 Cercetare (la fața locului) făcută pentru a stabili ceva, prin interogări, prin ascultare de martori etc. 2 Cercetare dispusă sau efectuată de o autoritate publică. 3 (Îs) ~ dialectală Cercetare, adunare de material documentar, în legătură cu dialectele unei limbi.

ANCHÉTĂ, anchete, s. f. Cercetare ordonată sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili răspunderile. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. – Din fr. enquête.

ANCHÉTĂ, anchete, s. f. Cercetare orînduită sau efectuată de o autoritate publică, cu scopul de a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și de a stabili eventuale răspunderi și vinovății. Domnul Ciolac... ceruse forului superior școlar anchetă urgentă. SADOVEANU, N. F. 164. Vreți să mă băgați în bucluc. Anchetă, rapoarte... SEBASTIAN, T. 249. Curtea primăriei era tot plină de țărani culcați la pămînt cu fața în jos și păziți de soldați. Ancheta continua cu aceeași intensitate. REBREANU, R. II 298. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. ◊ Anchetă: dialectală = adunare pe teren de material documentar în legătură cu dialectele sau cu graiurile regionale ale unei limbi.

ANCHÉTĂ, anchete, s. f. Cercetare orânduită sau efectuată de o autoritate publică, pentru a clarifica împrejurările în care s-a produs un fapt și pentru a stabili eventuale răspunderi și vinovății. ♦ Cercetare științifică făcută pe teren. Anchetă dialectală. – Fr. enquête.

ANCHÉTĂ s.f. Cercetare făcută de o autoritate publică cu scopul de a stabili vinovații și împrejurările în care s-a produs un fapt. ♦ Cercetare pe teren făcută în scop științific; sondaj. [< fr. enquête].

ANCHÉTĂ s. f. 1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt și a răspunderilor. 2. metodă de investigație științifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări. (< fr. enquête)

ANCHÉTĂ ~e f. 1) Cercetare făcută de un organ de stat pentru a clarifica împrejurările în care a avut loc un fapt ilegal și a stabili făptașii. ~ judecătorească. 2) Cercetare științifică efectuată pe teren (prin chestionare). ~ dialectală. [G.-D. anchetei] /<fr. enquête

anchetă f. 1. cercetare judecătorească; 2. cercetare anumită: fiecare adunare legislativă are dreptul de anchetă (=fr. enquête).

*anchétă f., pl. e (fr. enquête. V. chetă). Cercetare, maĭ ales din partea uneĭ autoritățĭ: anchetă judiciară.

buletín-anchétă s. n. Buletin prin care se efectuează o anchetă ◊ „În numărul de mâine al ziarului nostru va apărea un buletin-anchetă, la care sunt invitați să răspundă spectatorii cuplajului interbucureștean de miercuri.” I.B. 13 III 67 p. 4 (din buletin + anchetă)

emisiúne-anchétă s. f. Emisiune în care se efectuează o anchetă ◊ „«Vă cunoașteți copilul?» (emisiune-anchetă)” Sc. 2 II 67 p. 2. ◊ „Publicul francez a urmărit cu stupefacție pe ecranele televizoarelor câteva emisiuni-anchetă în care toxicomanii erau filmați în plină criză.” Sc. 22 I 72 p. 6 (din emisiune + anchetă)

film-anchétă s. n. Film cu caracter de anchetă ◊ „Celălalt film-anchetă «Mâine începe azi» este un film despre tinerii din zilele noastre.” Sc. 18 VII 65 p. 2. ◊ „Filmul-anchetă «Brazii», realizat de T.U. la Grupul de șantiere de pe Someș [...]” Sc. 17 IV 74 p. 2. ◊ „Este necesar, deci, ca strădaniilor pasionate, concretizate adesea în certe reușite ale creatorilor de la studioul «Al. Sahia», să li se răspundă prin stabilirea, în planul tematic, a ponderii justificate de importanța filmului-anchetă.” Sc. 14 XI 75 p. 4; v. și Cont. 17 IX 65 p. 6, R.l. 24 VII 69 p. 2, I.B. 8 X 70 p. 2, Cont. 2 XI 73 p. 5, I.B. 18 IV 74 p. 2, Săpt. 26 VII 74 p. 6 (din film + anchetă; cf. fr. film-enquête; DMN, DMC 1966; Fl. Dimitrescu în BRPh 1/69 p. 166)

reportáj-anchétă s. n. Reportaj sub formă de anchetă ◊ „Remarcăm, de asemenea, paginile memorialistice semnate de M.P [...] și reportajul-anchetă realizat de S.P.” Cont. 24 III 72 p. 3. ◊ „Următoarea rubrică, o rubrică menită să ne dea speranțe [...] în cea mai mare parte realizabile, așa cum am putut constata urmărind reportajul-anchetă al emisiunii Magazinul femeilor.” Săpt. 27 VI 75 p. 6. ◊ „Ce e nou în salonul de pictură și sculptură al municipiului București – reportaj-anchetă de R.G.” Pr.R.TV 13 I 77 p. 10; v. și Săpt. 26 III 76 p. 5; v. și reportaj-interviu (din reportaj + anchetă)

anchétă s. f., g.-d. art. anchétei; pl. anchéte

anchétă s. f., pl. anchéte

ANCHÉTĂ s. 1. (JUR.) anchetare, cercetare, instruire, (livr.) instrumentare, (înv.) sprafcă, (rusism înv.) comandirovcă. 2. v. sondaj.

ANCHETĂ s. (JUR.) anchetare, cercetare, instruire, (înv.) sprafcă, (rusism înv.) comandirovcă. (~ unei crime.)

anchétă (anchéte), s. f. – Cercetare. Fr. enquête. – Der. ancheta, vb., din fr. enquêter; anchetator, adj.

ANCHÉTĂ s. f. (< fr. enquête): cercetare pe teren făcută în scop științific. ◊ ~ lingvístică: cercetare a fenomenelor de limbă făcută de către un lingvist, pe baza unor chestionare (v. și chestionár). ◊ ~ dialectálă: cercetare pe teren sau prin corespondență a dialectelor și a graiurilor regionale ale unei limbi, pe baza unui chestionar dialectal; investigare a unei anumite varietăți lingvistice (idiolect, grai, dialect etc.) de către un anchetator, care folosește o anumită metodă de a. pentru a obține și a înregistra de la informatori datele necesare caracterizării acesteia, A. dialectală presupune pregătire prealabilă: fixarea scopului cercetării, elaborarea unui chestionar în concordanță cu acest scop, alegerea celui mai adecvat sistem de transcriere fonetică; cunoașterea profilului istoric, geografic, social și economic al regiunii, în vederea stabilirii rețelei localităților care urmează a fi anchetate; efectuarea unor a. preliminare de probă pentru verificarea chestionarului și a transcrierii fonetice și pentru cunoașterea terenului cercetat; pregătirea caietelor de a., a planșelor și a materialului documentar, a mijloacelor mecanice de înregistrare (magnetofon, casetofon, aparat foto etc.). Din punct de vedere tehnic, există trei mari tipuri de a. dialectale: a. directă (notarea răspunsurilor pe măsura desfășurării a.; este o metodă tradițională); a. indirectă (înregistrarea întrebărilor și a răspunsurilor pe bandă de magnetofon sau de casetofon și transcrierea ulterioară a materialului; este o metodă modernă); a. prin corespondență, mai puțin folosită (v. și anchetatór).

ANCHETĂ AERONAUTICĂ (AVIATICĂ) cercetare ordonată de către Autoritatea Aeronautică Civilă Română sau alt organ omolog din străinătate cu scopul de a stabili împrejurările în care s-a produs un accident aviatic.

PUNCT DE ANCHETĂ s. n. + prep. + s. f. (< lat. Punctum, cf. it. punto, fr. point + de < lat. de + anchetă < fr. enquête): localitate care urmează a fi anchetată din punct de vedere lingvistic, aleasă de anchetator după anumite criterii științifice (scopul cercetării; situația istorică, demografică, lingvistică, economică și geografică).

ANCHETĂ frământare, inventar, opăreală, pisanie, polizor, tescuire.