AMĂREÁLĂ, amăreli, s. f. 1. (Proprietatea de a avea un) gust amar; (rar) amărăciune. ◊ Amăreala merelor și a perelor = boală a fructelor de măr și păr, manifestată prin apariția pe acestea a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, dispuse în raceme, și cu fructe capsule, folosită pentru proprietățile sale expectorante, împotriva afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Amărî + suf. -eală.

amăreală sf [At: (a. 1784) HEM 1021 / V: (reg) ~rală / Pl: ~eli / E: amărî + -eală] 1 Amărâre (1). 2 Amărăciune (1). 3 Amărăciune (3). 4 (Îs) ~la vinurilor Boală microbiană a vinurilor, manifestată prin gustul lor amar. 5 (Ccr) Om amărât și slab. 6 (Reg) Plantă erbacee din familia polygalaceelor, cu frunze lanceolate, flori albastre sau rozee, fructul în formă de capsulă Si: șerpariță (Polygata amara). 7 (Reg) Plantă erbacee din familia polygalaceelor Si: iarbă grasă, iarbă lăptoasă, oloisă, seceruică, șerpariță, șopărliță, tămâioare (Polygata vulgaris). 8 (Reg) Plantă din familia polygaceelor Si: iarbă lăptoasă, șerpariță, șopărliță (Polygata comosa). 9 (Îs) Boală a merelor și a perelor, manifestată prin apariția pe acestea a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar.

AMĂREÁLĂ, amăreli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amărăciune. ◊ Amăreala merelor și perelor = boală a fructelor de măr și păr, manifestată prin apariția pe aceasta a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, dispuse în raceme, cu fructe capsule, întrebuințată, pentru proprietățile sale expectorante, contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Amărî + suf. -eală.

AMĂREÁLĂ, amăreli, s. f. 1. Însușirea de a fi amar, gust amar; amărăciune. Amăreala pelinului. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre sau roz, mai rar albe, care, datorită proprietăților ei tonice și expectorante, se întrebuințează contra afecțiunilor pulmonare (Polygata); iarbă-lăptoasă, șopîrliță.

AMĂREÁLĂ, amăreli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea) gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, întrebuințată contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Din amărî + suf. -eală.

AMĂREÁLĂ ~éli f. Gust amar. /a amărî + suf. ~eală

amăreală f. mică plantă erbacee, numită și șerpariță, întrebuințată în contra afecțiunilor pulmonare (Polygala).

amăreálă f., pl. elĭ (d. amar, amărăsc. Gust amar. – Și -rală, pl. relĭ și rălĭ.

amăreálă s. f., g.-d. art. amărélii; pl. amăréli

amăreálă s. f., g.-d. art. amărélii; pl. amăréli

amăreală

amăreală, -reli.

AMĂREÁLĂ s. 1. amărăciune. (~ pelinului.) 2. (BOT.; Polygala) (livr.) poligală. 3. (BOT.; Polygala comosa) (reg.) șopârliță. 4. (BOT.; Polygala vulgaris) (reg.) șerpăriță, șerpânță, șopârliță.

AMĂREALĂ s. v. 1. amărăciune. (~ pelinului.) 2. (BOT.; Polygala) (livr.) poligală. 3. (BOT.; Polygala comosa) (reg.) șopîrliță. 4. (BOT.; Polygala vulgaris) (reg.) șerpariță, șerpînță, șopîrliță.

POLYGALA L., POLIGALA, AMĂREALĂ, fam. Polygalaceae. Gen originar din Europa, Africa de S, Australia, cca 550 specii, perene, erbacee, semiarbuști sau arbuști. Frunze alterne, uneori opuse sau în verticil, caduce, sesile, înguste, lanceolate. Flori (sepale cu aspect variabil, cele 2 interioare mai mari și colorate, aripile caliciului persistă pe fruct devenind verzi, petala din față în formă de carenă, deseori cu un apendix pețiolat, fimbriat, cele 2 laterale mai slab dezvoltate sau lipsesc, stamine concrescute pînă spre vîrf, albastre, roz, albe sau bicolore) dispuse, de obicei, în raceme sau spice terminale multiflore. Fructul, o capsulă comprimată, cordiformă, ovată sau rotundă, pieloasă. Semințe glabre sau pubescente.

amăreală s. f. sg. tristețe, necaz