8 definiții pentru amăgitor (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește; înșelător. – Amăgi + suf. -itor.
AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește; înșelător. – Amăgi + suf. -itor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
amăgitor, ~oare [At: VARLAAM, C. 334 / Pl: ~i, ~oare / E: amăgi + -tor] 1-2 smf, a Înșelător. 3-4 smf, a Ispititor. 5 sf (Orn; Mol) Berbecel.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂGITÓR2, -OÁRE, amăgitori, -oare, s. m. și f. Persoană care amăgește. Sfetnicul... zise că acela este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește. – Din amăgi + suf. -(i)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
amăgitor a. care amăgește: visul cel amăgitor. ║ m. cel ce amăgește, înșelător dibaciu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
amăgitor, -oáre adj. și s. Care amăgește: un vis amăgitor, un amăgitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
AMĂGITÓR adj., s. 1. v. înșelător. 2. s., adj. v. seducător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
AMĂGITOR adj., s. 1. adj. înșelător, (livr.) iluzoriu, (înv. și reg.) părut, (Transilv. și Ban.) cealău, (Munt.) mîglisitor, (fig.) deșert, mincinos. (O imagine ~.) 2. s., adj. ademenitor, înșelător, seducător, (rar) momitor, (înv.) balamut, celuitor, prilăstitor, prilesteț. (Un ~ de profesie.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
amăgitor, amăgitoareadjectiv amăgitoare, amăgitoaresubstantiv feminin amăgitor, amăgitorisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) care amăgește. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: înșelător
- În fund se zăreau... cîteva mioare albe, ca amăgitoare urme de zăpadă. C. PETRESCU, R. DR. 66. DLRLC
- [Arăpușca] dorea să puie mîna pe mult doritele sale arme, adică pe sabia și buzduganul furate de împăratul cel amăgitor. POPESCU, B. III 92, DLRLC
- Cine trece pe cărare Nu treacă cu nepăsare, Că lumea-i amăgitoare Ca o floare trecătoare, Ca o apă curgătoare. ALECSANDRI, P. P. 386. DLRLC
- Sfetnicul... zise că acela este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227. DLRLC
-
etimologie:
- Amăgi + sufix -itor. DEX '98 DEX '09