amortzeala sf [At: ISPIRESCU L. 106 / V: (reg) ~tzala / Pl: ~eli / E: amortzi + eala] Stare de insensibilitate totala fatza de durere produsa de un accident de o boala sau cu ajutorul unei substantze anestezice Si: amortzire cf anestezie.

AMORTZEALA amortzeli s. f. Stare de insensibilitate trecatoare a corpului sau a unei partzi a corpului. Cazu intro amortzeala sora cu moartea. ISPIRESCU L. 106.

AMORTZEÁLA amortzeli s. f. Stare de insensibilitate trecatoare a corpului sau a unei partzi a corpului. Din amortzi + suf. eala.

AMORTZEÁLA ~éli f. Insensibilitate trecatoare a corpului sau a unei partzi a lui; stare a celui amortzit. [G. D. amortzelii] /a amortzi + suf. ~eala

amortzeala f. starea celui amortzit: intzepenire oboseala.

amortzeála f. pl. elĭ. Starea celuĭ amortzit: ursu sta ĭarna in amortzeala (fig.) un orashel in amortzeala.

amortzeála s. f. g.d. art. amortzélii; pl. amortzéli

amortzeála s. f. g.d art. amortzélii; pl. amortzéli

amortzeala tzeli.

AMORTZEÁLA s. toropeala toropire. (Stare de ~.)

AMORTZEALA s. toropeala toropire. (Stare de ~.)

Amortzeala ≠ dezmortzeala

amortzeála amortzeli s.f. (med.) Inflamare a corzilor vocale ragusheala. Se trateaza cu oua crude shi lapte fierbinte (D. Pop 1970: 99). Din amortzi + suf. eala (DEX).

amortzeála eli s.f. (med.) Inflamare a corzilor vocale ragusheala. Se trateaza cu oua crude shi lapte fierbinte (D. Pop 1970: 99). Din amortzi (< lat. ammortire) + eala.