amor [At: GORJAN H. II 159 / V: (Mol; inv) ~iu (ivp) ~mar (irn) oare / A shi: (inv) amor / Pl: ~uri sn (rar) i sm / E: lat amor] 1 sn (Inv) Iubire adanca (pentru Dumnezeu pentru natura etc.). 2 sn (Is) Amorpropriu Sentiment de pretzuire pentru propria persoana provenind din aprecierea (uneori exagerata) a propriilor calitatzi. 3 sn (Ias) Ambitzie. 4 sn Iubire (pasionata) intre persoane de sex opus Si: dragoste. 5 smn (D. ambele sexe) Obiect al iubirii Si: (pop) drag dragutz amant ibovnic. 6 sm (Mit) Zeul amorului Eros. 7 sn (Bot) Arbust din familia Plumbaginaceelor cu flori de culoare albastra originar din Africa de Sud care infloreshte in maiseptembrie (Plumbago copensis) Si: Floarea amorului amorash (4).

AMÓR amoruri s. n. 1. Dragoste intre persoane de sex diferit; iubire. Sa dus amorul un amic Supus amindurora Deci cinturilor mele zic Adio tuturora. EMINESCU O. I 185. SHin toata natura cuprinsa de dor Plutea o shoptire de dulce amor!... ALECSANDRI F. I 126. ◊ (Personificat) Scrieo carte cu dreptate La puicutzan ceea parte; Scriemio tu dorule Dumio tu amorule. SHEZ. V 12. ♦ Persoana iubita; iubit. Sotzia profesorului meu de franceza era... primul meu amor secret cu totul nevinovat. SADOVEANU N. F. 176. 2. (Livresc) Afectziune atashament. O! farmec dulce farmec a vietzii calatoare Profunda nostalgie de lin albastru cer! Dor gingash de lumina amor de dulce soare Voi ma rapitzi cind vine in tzeara asprul ger!... ALECSANDRI F. A. 110. ♦ Amor propriu = pretzuire (uneori exagerata) a propriilor sale calitatzi imbinata cu susceptibilitate fatza de parerea altora despre sine. Se cuvenea sa gasesc o solutzie pentru ami impaca profesorii shi amorul propriu. SADOVEANU N. F. 134.

AMÓR amoruri s. n. Iubire dragoste. ♦ (Concr.) Iubit. 2 (Livresc) Atashament afectziune. ◊ Amor propriu = pretzuire (uneori exagerata) a propriilor sale calitatzi imbinata cu susceptibilitatea fatza de parerea altora despre sine. It. amore (lat. lit. amor).

AMÓR s.n. 1. (Liv.) Iubire dragoste. ♦ (Concr.) Iubit. 2. (Liv.) Atashament afectziune. ◊ Amor propriu = pretzuire a propriilor calitatzi; mandrie. [Pl. ruri. / < lat. amor cf. it. amore].

AMÓR s. n. iubire dragoste. ♦ ~ propriu = atashament de pretzuire exagerata a propriilor calitatzi. (< lat. amor)

AMÓR ~uri n. Sentiment de afectziune fatza de o persoana de sex opus; iubire; dragoste. ◊ ~ propriu pretzuire exagerata a propriilor calitatzi; mandrie. /<lat. amor it. amore

amórprópriu [priu pron. prĭu] s. n. art. amórulprópriu (dar: amorul sau propriu) g.d. art. amóruluiprópriu

amórprópriu s. n. [priu pron. prĭu] art. amórulprópriu g.d. art. amóruluiprópriu

amorpropriu.

+Amor (zeul iubirii la romani) s. propriu m.