ametzitor ~oare a [At: NEGRUZZI S. I 54 / Pl: ~i ~oare / V: ama~ ~oare (irg) ~iu ~oare / E: ametzi + (i)tor] 1 Care ametzeshte (1). 2 (Is) Inaltzime ~toare inaltzime atat de mare incat nu potzi privi la ea (de jos) sau de pe ea fara sa ametzeshti.

AMETZITÓR OÁRE ametzitori oare adj. Care provoaca ametzeala. O pinza lata de apa alba k laptele desfashurinduse k de pe un sul sarunca de la o inaltzime ametzitoare intro copca de piatra. VLAHUTZA O. A. II 159. Un nor ametzitor veni shi se puse pe ochii mei. Mi se parea k biserica se invirteshte cu mine. NEGRUZZI S. I 54. (Adverbial) Cerul era inalt soarele blind orizontul ametzitor de vast. C. PETRESCU R. DR. 160.

AMETZITÓR OÁRE ametzitori oare adj. Care provoaca ametzeala. Din ametzi + suf. (i)tor.

AMETZITÓR ~oáre (~óri ~oáre) Care provoaca ametzeala. Succes ~. /a ametzi + suf. ~itor

ametzitor a. care ametzeshte.

ametzitór oáre adj. Care ametzeshte: bautura ĭutzeala ametzitoare. V. vertiginos.

ametzitór adj. m. pl. ametzitóri; f. sg. shi pl. ametzitoáre

ametzitór adj. m. pl. ametzitóri; f. sg. shi pl. ametzitoáre

AMETZITÓR adj. 1. (inv.) vartejitor vartejos. (Senzatzie ~oare.) 2. naucitor uimitor uluitor (pop.) zapacitor (fig.) nebun. (Un ritm ~.) 3. tulburator (fig.) imbatator. (Miresme ~oare.) 4. v. vertiginos.

AMETZITOR adj. 1. (inv.) virtejitor virtejos. (Senzatzie ~.) 2. naucitor uimitor uluitor (pop.) zapacitor. (Un ritm ~.) 3. tulburator (fig.) imbatator. (Miresme ~.) 4. fulgerator precipitat vertiginos. (O cadere ~.)