optziuni
  • info

11 definitzii pentru amenintzator

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

AMENINTZATÓR OÁRE amenintzatori oare adj. (Adesea adverbial) Care amenintza care sperie care ingrozeshte. Amenintza + suf. ator.

AMENINTZATÓR OÁRE amenintzatori oare adj. (Adesea adverbial) Care amenintza care sperie care ingrozeshte. Amenintza + suf. ator.

amenintzator ~oare a av [At: MARCOVICI D. 14 / V: amerin~ / Pl: ~i ~oare / E: amenintza] 14 (Intrun mod) care amenintza (56)

AMENINTZATÓR OÁRE amenintzatori oare adj. Care amenintza; care sperie care ingrozeshte. Sa ridice pumnii amenintzatori catre cer! MACEDONSKI O. IV 72. ◊ Fig. Neguramenintzatoare orizontul invalise. NEGRUZZI S. II 5. ◊ (Adverbial) A raspuns miriind k un lup shi masurindushi amenintzator... dushmanii. PAS L. I 79. La doi pashi de el aparuse amenintzator Coltzun. SADOVEANU N. F. 34. ◊ (Substantivat) Leiba a mers la primarie apoi la subprefectura sa denuntze pe amenintzator cerind sa fie pazit. CARAGIALE O. I 284.

AMENINTZATÓR OÁRE amenintzatori oare adj. (Adesea adverbial) Care amenintza; care sperie care ingrozeshte. Din amenintza + suf. (a)tor.

AMENINTZATÓR ~oáre (~óri ~oáre) shi adverbial Care amenintza; care sperie; care ingrozeshte. Privire ~oare. /a amenintza + suf. ~ator

amenintzator a. care amenintza.

amenintzatór oáre adj. Care amenintza. V. iminent shi cominatoriŭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

amenintzatór adj. m. pl. amenintzatóri; f. sg. shi pl. amenintzatoáre

amenintzatór adj. m. pl. amenintzatóri; f. sg. shi pl. amenintzatoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

AMENINTZATÓR adj. 1. (inv. shi reg.) sperios. (Striga cu glas ~.) 2. v. primejdios.

AMENINTZATOR adj. 1. (inv. shi reg.) sperios. (Striga cu glas ~.) 2. periculos primejdios (inv.) primejduincios primejduitor. (O situatzie ~.)

Intrare: amenintzator
amenintzator adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amenintzator
  • amenintzatorul
  • amenintzatoru‑
  • amenintzatoare
  • amenintzatoarea
plural
  • amenintzatori
  • amenintzatorii
  • amenintzatoare
  • amenintzatoarele
genitiv-dativ singular
  • amenintzator
  • amenintzatorului
  • amenintzatoare
  • amenintzatoarei
plural
  • amenintzatori
  • amenintzatorilor
  • amenintzatoare
  • amenintzatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

amenintzator, amenintzatoareadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care amenintza care sperie care ingrozeshte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Sa ridice pumnii amenintzatori catre cer! MACEDONSKI O. IV 72. DLRLC
    • format_quote figurat Neguramenintzatoare orizontul invalise. NEGRUZZI S. II 5. DLRLC
    • format_quote A raspuns miriind k un lup shi masurindushi amenintzator... dushmanii. PAS L. I 79. DLRLC
    • format_quote La doi pashi de el aparuse amenintzator Coltzun. SADOVEANU N. F. 34. DLRLC
    • format_quote (shi) substantivat Leiba a mers la primarie apoi la subprefectura sa denuntze pe amenintzator cerind sa fie pazit. CARAGIALE O. I 284. DLRLC
etimologie:
  • Amenintza + sufix ator. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.