O definiție pentru amăgulitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
AMĂGULITOR adj. (Mold.) Măgulitor, lingușitor. A: Vădzuiu eu cerșători și calici fără de obraz, carii, cu nește cuvente amăgulitoare, tocma și inima împăraților o pleacă spre milă. L SEC. XVII, 78v. // B: Văzuiu eu cerșetori și calici fără de obraz, care, cu niște cuvinte amăgulitoare [marg. mîngîioase], tocma și inima împăraților o pleacă spre milă. L ante 1693, 125v. Etimologie: amăguli + suf. -tor. Vezi și amăguli. Cf. pohlibuitor, șutilitor.
Intrare: amăgulitor
amăgulitor adjectiv
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |