aluviune sf [At: I. IONESCU, D. 51 / V: (înv) ~vion sn / Pl: ~ni / E: fr alluvion] (Glg) Depozit de pământ, pietriș sau nisip, adus de râuri și fluvii pe malurile acestora. Cf agest(r)u.

ALUVIÚNE, aluviuni, s. f. Depozit de nămol, nisip și pietriș, adus de apele curgătoare și depus în lungul albiilor. – Pronunțat: -vi-u-.

ALUVIÚNE, aluviuni, s. f. Depozit de nămol, nisip și pietriș, adus de apele curgătoare și depus în lungul albiilor. [Pr.: -vi-u-] – Fr. alluvion (lat. lit. alluvio, -onis).

ALUVIÚNE s.f. Material detritic (mâl, nisip, pietriș) transportat și depus prin acțiunea apelor curgătoare. [Cf. fr. alluvion, lat. alluvio < alluere – a spăla].

ALUVIÚNE s. f. material detritic transportat și depus de apele curgătoare. (< fr. alluvion, lat. alluvio)

ALUVIÚNE ~i f. Material (nisip, pietriș, mâl, bolovani etc.) adus de apele curgătoare și depus pe fundul albiei. [G.-D. aluviunii; Sil. vi-u-]/<fr. alluvion, lat. alluvio, ~onis

aluviune f. creșterea terenului prin depozitul lent și necontenit al apelor.

*aluviúne f. (lat. allúvio, -ónis. V. diluviŭ). Luarea terenuluĭ de ape și depunerea luĭ supt formă de nomol (nisip, petriș) în alte locurĭ. Teren format din aluviune. V. agest, podmol.

aluviúne (-vi-u-) s. f., g.-d. art. aluviúnii; pl. aluviúni

aluviúne s. f. (sil. -vi-u-), g.-d. art. aluviúnii; pl. aluviúni

aluviune (i-u)

aluviune, -nii gen. a.

aluviune,(engl.= alluvium, alluvia) sediment detritic recent, neconsolidat, sortat moderat, acumulat în lungul albiilor minore și majore sau la gura de vărsare a râurilor. La a. se încadrează și dep. slab sortate din conurile de dejecție sau din lacuri. Granulometric, a. sunt formate din nisipuri, pietrișuri, silturi și pelite; uneori, găzduiesc acumulări de min. grele. Sin. depozit aluvial, aluviu.