ALUÁT, aluaturi, s. n. 1. Pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri etc.; cocă. 2. Bucățică de aluat (1) folosită ca plămădeală. 3. Prăjitură făcută din aluat (1). [Pr: -lu-at] – Lat. allevatum (= allevatus „ridicat, înălțat”).

aluat sn [At: CORESI, ap. HEM 939 / V: aloat / P: a-lu-at / Pl: ~uri / E: lat *allevatum] 1 Făină frământată cu apă, din care se face pâine Si: cocă, maia. 2 Orice cocă sau pastă din care se fac plăcinte, prăjituri sau medicamente Si: cocă, maia. 3 (Lpl) Prăjituri. 4 (Fig) Material. 5 Aluat (1) de pâine, în cantitate mică, dospit și acrit, întrebuințat (la sate) în locul drojdiei de bere, pentru a produce o fermentație ușoară într-un aluat nedospit Si: aloțel, maia, plămadă. 6 (Fig) Ferment. 7 Pâine dospită.

ALUÁT, aluaturi, s. n. 1. Pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri etc.; cocă. 2. Bucățică de aluat (1) folosită cu plămădeală. 3. Prăjitură făcută din aluat (1). [Pr.: -lu-at] – Lat. allevatum (=allevatus „ridicat, înălțat”).

ALUÁT, aluaturi, s. n. 1. Masă densă de făină amestecată cu un lichid sau cu grăsime (uneori cuprinzînd și drojdie, zahăr, ouă etc.), din care se fac pîine, prăjituri etc.; cocă. Aluat de cozonaci. ◊ Mîna ta ia la întimplare aluatul inform pe care degetele îl modelează. ANGHEL, PR. 67. Țaca Frăsina întinde foi de aluat, frate-meu Mihalachi pisează miezi de nucă și zahăr. VLAHUȚĂ, O. A. II 87. 2. Porțiune mică din coca de pîine dospită, care își menține puterea de fermentație și poate înlocui drojdia. – Pronunțat: -lu-at.

ALUÁT, aluaturi, s. n. 1. Masă densă de făină amestecată cu un lichid sau cu grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri etc.; cocă. 2. Porțiune mică din cocă de pâine dospită, care își menține puterea de fermentație și poate înlocui drojdia. [Pr.: -lu-at] – Lat. *allevatum (= allevatus „care se ridică, se înălță”).

ALUÁT ~uri n. Pastă obținută prin amestecarea făinei cu apă, uneori și cu diferite adaosuri (lapte, zahăr, grăsime, ouă etc.) din care se prepară produse de panificație sau de patiserie; cocă.[Sil. -lu-at] /<lat. allevatum

aluat n. 1. substanță care produce fermentațiune, făină cu apă și sare; 2. pl. orice mâncare din făină. [Lat. *ALLEVATUM, din LEVARE, cu sensul de „a frământa” în latinitatea medie].

aluát n., pl. urĭ (lat. allevatum, d. allevare, a ridica. V. ĭaŭ). Făină amestecată cu apă și frămîntată (coca, azimă) și în special fermentată (dospită). Mîncare de aluat, (cozonac, tort, plăcintă). V. țaĭc.

aluát (-lu-at) s. n., pl. aluáturi

aluát s. n. (sil. -lu-at), pl. aluáturi

aluat, pl. aluaturi

aluat, -turi.

ALUÁT s. 1. cocă, (înv.) pielm. (~ de pâine.) 2. dospeală, maia, plămadă, plămădeală, (înv.) covăseală. (~ pentru creșterea pâinii.)

ALUAT s. 1. cocă, (înv.) pielm. (~ de pîine.) 2. dospeală, maia, plămadă, plămădeală, (înv.) covăseală. (~ pentru creșterea pîinii.)

aluát (aluáturi), s. n. – 1. Pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pîine, prăjituri etc. – 2. Pastă, materie. – 3. Drojdie, dospeală. – Mr. aloat, megl. (numai dim.) luțǫl, istr. aluǫt. Lat. allĕvatum, de la allĕvāre (Pușcariu 69; Candrea-Dens., 1008; REW 360; DAR). Fără a avea un corespondent romanic imediat, coincide cu sensul general al lui levare „a fermenta”, cf. it. lievito, ven. levar, aberg. levad, friul. levá, fr. levain, comel. (a)lwá, sp. (a)leudar.

aluát, aluaturi s. n. Cocă fermentată, care se amestecă în făină pentru a dospi; în sens figurat închipuie învățătura evanghelică și lucrarea harului care străbate simțămintele omului și îi schimbă viața sufletească, așa cum schimbă aluatul făina. – Din lat. allevatum.