9 definiții pentru altoit (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2. - V. altoi2.

altoit1 sn [At: ECONOMIA, 127/6 / V: ~tuit, (Trs) ol~, oltu~, (Mol) ultu~, hultu~ / E: altoi2] 1 (Hor) Altoire(l). 2 (Reg) Vaccinare. 3-4 Bătaie (zdravănă).

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2.V. altoi2.

ALTOÍT1 s. n. Altoire.

ALTOÍT1 s. n. Faptul de a altoi2.

oltoit1 sn[1] vz altoit1 corectată

  1. În original, greșit tipărit: sf LauraGellner

oltuit1 sn vz altoit1 corectată

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

altoít s. n.

altoít s. n.

Intrare: altoit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • altoit
  • altoitul
  • altoitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • altoit
  • altoitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

altoitsubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.