ALÓCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) In unele locuri pe ici pe colo. [Var.: alocurea adv.] A² + locuri.

alócuri av vz alocurea

ALÓCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) In unele locuri pe ici pe colo. [Var.: alócurea adv.] A² + locuri.

ALÓCURI adv. (SHi in forma alocurea; de obicei precedat de prep. «pe») In unele locuri pe ici pe colo. Cimpia era nesfirshita de jur imprejur. Pe alocuri se ridica sau cobora in vai putzin adinci. DUMITRIU N. 14. Palocurea viile se mladiau incarcate de ciorchini pe aracii plecatzi de greutatea rodului. DELAVRANCEA S. 215. SHesul Seretului este alocurea nasipos shi alocurea argilos. I. IONESCU O. 302. Varianta: alócurea adv.

ALÓCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) In unele locuri pe ici pe colo. [Var.: alócurea adv.] Din a² + locuri.

ALÓCURI adv.: Pe ~ in unele locuri; pe ici pe colo. [Var. alocurea] /a + locuri

alócurĭ (vest) shi alócurea (est) adv. (din altlocurĭ alte locurĭ). Aĭurea. Pin unele locurĭ; pe icĭ pe colo. (Totdeauna precedat de pe). La Agrb. Int. 9 altlocurĭ „uneorĭ”.

alócurea [At: (a. 1661) ap. GCR I 178/ V: ri (inv) alocure / E: a(l) + locuri (inv locure)] 1 av (Dob in legatura cu pp pe inv pre) In unele locuri. 2 sf (Inv; ilav) Prespre toata alocure Pretutindeni.

alocurea adv. pe alocurea pe unele locuri ici shi colea. [Formatziune analoga cu alaturea].

!alocuri (pe ~)/(in tempo rapid) pealocuri loc. adv.

alócuri (pe ~) loc. adv.

alócuri/alócurea adv.