alior sm [At: HEM 892 / P: a-li-or / Pl: ~i / V: (Mun) ~leur, (Mol) ~leor, aior, (reg) arior, o~ / E: ns cf helleborus^[1]] (Bot) 1 Plantă erbacee din familia euforbiaceelor, cu frunze ca niște linii înguste, numeroase și îngrămădite, cu flori galbene dispuse în umbele, care crește pe coline aride, câmpuri nisipoase și pe lângă drumuri Si: laptele-câinelui, laptele-cucului (Euphorbia Cyparissias). 2 Plantă otrăvitoare, înaltă de 2-4 m, cu floarea în umbele, care, ruptă, secretă un suc alb Si: laptele-cucului (Euphorbia helioscopia). 3 (Buc) Plantă erbacee din familia euforbiaceelor, de 30-60 cm înălțime, cu frunze lunguiețe, acoperite, pe dos, cu peri moi, având, la baza florilor, foliole opuse și unite (Euphorbia amygdaloides).

ALIÓR, aliori, s. m. Laptele-cucului. Foiliță de-alior, Am avut un puișor. ȘEZ. III 62. - Pronunțat: -li-or.

ALIÓR, aliori, s. m. (Bot.) 1. Laptele-cucului. 2. Laptele-câinelui. [Pr.: -li-or] – Lat. aureolus (< aurum „aur”).

ALIÓR ~i m. 1) Familie de plante erbacee care conțin un suc lăptos, caustic și otrăvitor (reprezentanți: laptele-cucului, laptele-câinelui etc.). 2) Plantă din această familie. /<lat. aureolus

alior (aior) m. plantă cu florile gălbui și cu sucul otrăvicios, numită și laptele-cucului; țărancele vopsesc cu alior ouăle la Paște, cum și țesăturile (Euphorbia). [Forma dialectală aléur (Ialomița) pare a se raporta la lat. HELLEBORUS].

aliór, V. aleur.

aríbi sn [At: BORZA, D. / E: nct] (Bot; reg) Alior (Euphorbia cyparissias).

aléur, aliór, ariór și ariéŭ (vest, alior și’n est) m. ca plantă și n. ca văpsea (lat. helléborus [vgr. ’elléboros], elebor, ca fior din feur, lat. febris. Cp. cu lior). Numele maĭ multor plante cŭforbiacee din ale căror florĭ țărancele scot văpseaua p. oŭă și lînă. – Se numește și laptele cîneluĭ și laptele cuculuĭ. V. eŭforbie.

aliór (-li-or) s. m., pl. alióri

aliór s. m. (sil. -li-or), pl. alióri

ALIÓR s. v. laptele-câinelui, laptele-cucului.

alior s. v. LAPTELE-CÎINELUI. LAPTELE-CUCULUI.

aliór (alióri), s. m. – Plantă, laptele cîinelui. Var. arior, aleúr. Lat. aureolus (Candrea, GS, III, 423); cf. prov. auriol. După Hasdeu, din lat. hellĕbŏrus, opinie acceptată de Pușcariu 65 cu observația că fonetismul nu pare clar.

aliór, aliori, s.m. – (bot.) Specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc otrăvitor (Euphorbia); lapte câinesc (Boiu Mare), lăptucă câinească (Săpânța), laptele cucului (ALR, 1961: 647). (Maram., Banat, sudul Moldovei și Dobrogea). – Lat. aureolus (< lat. aurum „aur”) (Candrea, DEX); lat. helleborus „iarba-nebunilor” (Șăineanu, Scriban, MDA); cuv. autohton (Philippide).

aliór, -i, s.m. – (bot.) Specii de plante care conțin în tulpină și în frunze un suc otrăvitor; lapte câinesc (Boiu Mare), lăptucă câinească (Săpânța), laptele cucului (ALR 1961: 647). Atestat în Borșa, dar și în Banat, sudul Moldovei și Dobrogea. – Lat. aureolus (< aurum „aur”) (Candrea, Șăineanu, DEX); Lat. helliborus (Hasdeu).