alimentare sf [At: DA / Pl: ~tari / E: alimenta] 1 Hrănire. 2 (Ind) Aprovizionare cu combustibilul sau cu materia primă necesară pentru o bună funcționare Si: alimentat¹ (2). 3 (Fig) Accentuare.

ALIMENTÁRE, alimentări, s. f. Acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei. 1. Hrănire, alimentație; hrană. Copilul primește în asemenea așezăminte o alimentare completă și rațională. SAHIA, U.R.S.S. 134. 2. Procurare, furnizare a materialului necesar (materie primă, energie etc.). V. aprovizionare. Alimentarea industriei cu materia primă necesară.

ALIMENTÁRE, alimentări, s. f. Acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei.

ALIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a alimenta și rezultatul ei; alimentație, aprovizionare. [< alimenta].

*alimentațiúne f. (d. alimentez). Acțiunea de a alimenta. – Și -áție și -áre.

alimentáre (hrănire) s. f., g.-d. art. alimentắrii; pl. alimentắri

alimentáre s. f., g.-d. art. alimentării; pl. alimentări

ALIMENTÁRE s. v. alimentație.

ALIMENTÁRE s. v. întreținere, menținere.

alimentare s. v. ÎNTREȚINERE. MENȚINERE.

ALIMENTARE s. alimentație, hrănire, mîncare, mîncat, nutrire, nutriție. (În timpul ~.)

canal de alimentare, (engl.= supply channel) 1. calea de acces a lavelor în timpul erupției vulcanice, care se dezvoltă sub terminația craterului și face legătura dintre acestea și cuptorul vulcanic (camera magmatică). C.a. are o dispoziție verticală, înclinată sau uneori prezintă ramificații; secțiunea sa este circulară sau eliptică, cu tendință de aplatizare în adâncime. C.a. poate fi umplut cu lavă topită, material piroclastic sau o brecie vulcanică. Sin. coș vulcanic; 2. c. de eroziune (sedim.) megastructură sedimentară realizată prin acțiunea unui curent puternic de apă asupra substratului. Un c.a. trunchiază laminele sau stratele orizontale în care s-a încastrat și este, de regulă, colmatat cu material terigen.