opțiuni
  • info

7 definiții pentru alcătui (se învoi)

Explicative DEX

ALCĂTUÍ2, alcătuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A cădea la învoială; a se înțelege, a se învoi. – Din magh. alkudni.

ALCĂTUÍ2, alcătuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A cădea la învoială; a se înțelege, a se învoi. – Din magh. alkudni.

alcătui2 vr [At: PRAV. (1814), 9/13 / P: ~tu-i / Pzi: ~esc / E: mg alkudni] (Reg) A se înțelege.

ALCĂTUÍ2, alcătuiesc, vb. IV. Refl. (Arhaizant și popular; urmat de determinări introduse prin prep. «cu») A cădea la învoială, a se înțelege (cu cineva). Cum gătesc descărcatul și mă alcătuiesc cu vameșii... viu și eu după tine. SADOVEANU, D. P. 93. Făr-a mai sta pe gînduri, m-am dus degrabă de m-am alcătuit cu vivandiera ca să-i iau locul. ALECSANDRI, T. 931.

ALCĂTUÍ2, alcătuiesc, vb. IV. Refl. (Pop.) A cădea la învoială; a se înțelege. Așteaptă negustorii cu care m-am alcătuit (SADOVEANU). – Magh. alkudni.

Ortografice DOOM

alcătuí2 (a se ~) (a se învoi) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se alcătuiéște, imperf. 3 sg. se alcătuiá; conj. prez. 3 să se alcătuiáscă

alcătuí (a face, a se învoi) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alcătuiésc, imperf. 3 sg. alcătuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. alcătuiáscă

alcătui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alcătuiesc, conj. alcătuiască)

Intrare: alcătui (se învoi)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alcătui
  • alcătuire
  • alcătuit
  • alcătuitu‑
  • alcătuind
  • alcătuindu‑
 singular plural
  • alcătuiește
  • alcătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alcătuiesc
 (să)
  • alcătuiesc
  • alcătuiam
  • alcătuii
  • alcătuisem
a II-a (tu)
  • alcătuiești
 (să)
  • alcătuiești
  • alcătuiai
  • alcătuiși
  • alcătuiseși
a III-a (el, ea)
  • alcătuiește
 (să)
  • alcătuiască
  • alcătuia
  • alcătui
  • alcătuise
plural I (noi)
  • alcătuim
 (să)
  • alcătuim
  • alcătuiam
  • alcătuirăm
  • alcătuiserăm
  • alcătuisem
a II-a (voi)
  • alcătuiți
 (să)
  • alcătuiți
  • alcătuiați
  • alcătuirăți
  • alcătuiserăți
  • alcătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • alcătuiesc
 (să)
  • alcătuiască
  • alcătuiau
  • alcătuiră
  • alcătuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alcătui, alcătuiescverb

reflexiv
  • 1. regional A cădea la învoială; a se înțelege, a se învoi. DEX '09 DLRLC
    sinonime: învoi înțelege
    • format_quote Cum gătesc descărcatul și mă alcătuiesc cu vameșii... viu și eu după tine. SADOVEANU, D. P. 93. DLRLC
    • format_quote Făr-a mai sta pe gînduri, m-am dus degrabă de m-am alcătuit cu vivandiera ca să-i iau locul. ALECSANDRI, T. 931. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.