opțiuni
  • info

12 definiții pentru albăstri

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. și refl. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru.

albăstrí [At: MACEDONSKI, O. I, 76 / Pzi: ~resc / E: albastru] 1 vt A colora în albastru (2). 2 vr A deveni albastru (2). 3 vr (D. lapte) A se subția și a se face albastru (2). 4 via (Fig) A avea o lucire albastră (2). 5 vt (Fig) A răspândi o lumină albastră (2). 6 vr (Iuz; prt) A se îmbrăca în haine orășenești (albastre) Cf albăstrân. 7 vt A clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală (2).

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a colora, a vopsi în albastru. Am albăstrit prea tare lîna. ◊ Refl. Laptele se albăstrește cînd îl subțiem cu apă. ♦ A clăti rufele, după spălare, în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea, a răspîndi o lucire albastră. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139. Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116. Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76. 3. Intranz. (Popular, despre ciocoi; A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei). V. albăstrime. Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM.

ALBĂSTRÍ, albăstresc, vb. IV. 1. Tranz. A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. 2. Intranz. Fig. A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. – Din albastru2.

A ALBĂSTRÍ ~ésc tranz. A face să se albăstrească; a face să fie albastru. /Din albastru

A SE ALBĂSTRÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte) A deveni albastru; a căpăta culoarea albastră. 2) rar (despre persoane) A deveni vânat de mânie; a se învineți. /Din albastru

albăstrì v. a da o față albastră.

albăstrésc v. tr. (d. albastru). Colorez în albastru. V. refl. Devin albastru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

albăstrí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstrésc, imperf. 3 sg. albăstreá; conj. prez. 3 să albăstreáscă

albăstrí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. albăstrésc, imperf. 3 sg. albăstreá; conj. prez. 3 sg. și pl. albăstreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALBĂSTRÍ vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. v. învineți. 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineți, (Transilv.) a mierii, (Mold. și Bucov.) a sinili. (~ rufele.)

ALBĂSTRI vb. 1. a (se) înălbăstri, (Transilv.) a (se) mierii. (~ un obiect cu vopsea.) 2. a se învineți. (S-a ~ la față.) 3. (reg.) a scrobi, a sini, a vineți, (Transilv.) a mierii, (Mold. și Bucov.) a sinili. (~ rufele.)

Intrare: albăstri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • albăstri
  • albăstrire
  • albăstrit
  • albăstritu‑
  • albăstrind
  • albăstrindu‑
 singular plural
  • albăstrește
  • albăstriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • albăstresc
 (să)
  • albăstresc
  • albăstream
  • albăstrii
  • albăstrisem
a II-a (tu)
  • albăstrești
 (să)
  • albăstrești
  • albăstreai
  • albăstriși
  • albăstriseși
a III-a (el, ea)
  • albăstrește
 (să)
  • albăstrească
  • albăstrea
  • albăstri
  • albăstrise
plural I (noi)
  • albăstrim
 (să)
  • albăstrim
  • albăstream
  • albăstrirăm
  • albăstriserăm
  • albăstrisem
a II-a (voi)
  • albăstriți
 (să)
  • albăstriți
  • albăstreați
  • albăstrirăți
  • albăstriserăți
  • albăstriseți
a III-a (ei, ele)
  • albăstresc
 (să)
  • albăstrească
  • albăstreau
  • albăstriră
  • albăstriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

albăstri, albăstrescverb

  • 1. tranzitiv A da unui obiect o culoare (mai) albastră; a clăti rufele în apă amestecată cu albăstreală. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am albăstrit prea tare lâna. DLRLC
    • format_quote reflexiv Laptele se albăstrește când îl subțiem cu apă. DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv figurat A căpăta, a avea sau a răspândi o lucire albastră. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe. REBREANU, P. S. 139. DLRLC
    • format_quote Departe, departe, în fund, albăstrește un șir dințat de colilie. REBREANU, N. 116. DLRLC
    • format_quote Repezi fulgere prin noapte albăstreau de răutate. MACEDONSKI, O. I 76. DLRLC
    • 2.1. reflexiv (Despre lapte) A se subția și a se face albastru. MDA2
  • 3. rar reflexiv (Despre persoane) A deveni vânat de mânie; a se învineți. NODEX
    sinonime: învineți
  • 4. intranzitiv popular (Despre ciocoi) A se ivi în fața cuiva (deosebindu-se prin culoarea îmbrăcămintei. DLRLC
    • format_quote Cînd văz ciocoi albăstrind, Mă fac broască pe pămînt, Cît un puișor de lup, Și casc gura să-l îmbuc. La HEM. DLRLC
etimologie:
  • albastru DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.