12 definitzii pentru albastrime
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- specializate (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ALBASTRÍME (2) albastrimi s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastra. 2. Intindere de culoare albastra; spatziu albastru. 3. (Inv. peior.) Termen cu care tzaranii numeau uneori pe cei imbracatzi orasheneshte; p. ext. ciocoime. Albastru + suf. ime.
ALBASTRÍME (2) albastrimi s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastra. 2. Intindere de culoare albastra; spatziu albastru. 3. (Inv. peior.) Termen cu care tzaranii numeau uneori pe cei imbracatzi orasheneshte; p. ext. ciocoime. Albastru + suf. ime.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
albastríme sf [At: ALECSANDRI P. IV 122 / Pl: ~mi / E: albastru + ime] 1 Intindere de culoare albastra (2). 2 Spatziu albastru (2). 3 Calitatea de a fi albastru. 4 Culoare albastra (15). 5 (Iuz; prt) Termen pentru oamenii imbracatzi in haine orasheneshti (albastre). 6 (Iuz; prt; pex) Ciocoime.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ALBASTRÍME (2) albastrimi s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastra. 2. Intindere de culoare albastra (k a cerului sau a marii) spatziu albastru. Pier valuri de zbucium in mari dealbastrimi: Viorile miine sunavor mai bine. DESHLIU G. 38. Cu mina streshina cauta sa strabata cu ochii albastrimile. CAMILAR T. 107. ◊ Fig. Avem atita soare SHiatitea limpezimi SHiatita albastrime de povestit pe struna. DESHLIU G. 22. 3. (Cu sens colectiv; peiorativ) Termen cu care oamenii de la tzara numesc uneori pe cei imbracatzi orasheneshte; ciocoime. ♦ (Prin restrictzie) Partidul conservator (al boierilor de odinioara). Discutziile sau incins despre politica conservatorilor... Nenea Christodor... dovedeshte bob numarat k arenzile au scazut de cind cu venirea albastrimii la putere. DELAVRANCEA S. 144.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ALBASTRÍME (2) albastrimi s. f. 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastra. 2. Intindere de culoare albastra; spatziu albastru. 3. (Inv. peior.) Termen cu care tzaranii numeau uneori pe cei imbracatzi orasheneshte; (prin restrictzie) ciocoime. ♦ Partidul conservator (al boierilor). Din albastru2 + suf. ime.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
ALBASTRÍME f. 1) Culoare a spectrului solar care se afla intre violet shi verde; albastru. 2) Intindere de culoare albastra; spatziu albastru. ~ea marii. 3) fig. inv. Oameni imbracatzi orasheneshte. /albastru + suf. ~ime
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
albastrime f. 1. fatza albastra: sub cer albastru a marii albastrime AL.; 2. ciocoime burghezi sau nobili (imbracatzi in albastre) in opozitziune cu tzaranii.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
albastríme f. pl. ĭ. Iron. Totalitatea locuitorilor de orash imbracatzĭ in albastru (inchis) in opoz. cu tzaranime. V. cĭocoĭ cĭofligar.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
albastríme s. f. g.d. art. albastrímii; (ceruri) pl. albastrími
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
albastríme s. f. g.d. art. albastrímii; (ceruri) pl. albastrími
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ALBASTRÍME s. v. seninatate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ALBASTRIME s. albastru azur claritate limpezime senin seninatate (rar) limpezish (inv. shi reg.) seninat (reg.) vinetzie (Mold. shi Bucov.) sineala (inv.) senineala. (~ cerului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
albastríme s.f. (inv.) ciocoime
- sursa: DAR (2002)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
albastrime, albastrimisubstantiv feminin
- 1. Calitatea de a fi albastru; culoare albastra. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- 2. Intindere de culoare albastra; spatziu albastru. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Pier valuri de zbucium in mari dealbastrimi: Viorile miine sunavor mai bine. DESHLIU G. 38. DLRLC
- Cu mina streshina cauta sa strabata cu ochii albastrimile. CAMILAR T. 107. DLRLC
- Avem atita soare SHiatitea limpezimi SHiatita albastrime de povestit pe struna. DESHLIU G. 22. DLRLC
-
- 3. Termen cu care tzaranii numeau uneori pe cei imbracatzi orasheneshte. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- 3.1. Ciocoime. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: ciocoime
- 3.2. Partidul conservator (al boierilor de odinioara). DLRLC
- Discutziile sau incins despre politica conservatorilor... Nenea Christodor... dovedeshte bob numarat k arenzile au scazut de cind cu venirea albastrimii la putere. DELAVRANCEA S. 144. DLRLC
-
-
etimologie:
- Albastru + sufix ime. DEX '09 MDA2 DEX '98