alandala av [At: IANOV ap. TDRG / V: ~ntala^[1] h~ / A: alandala / E: ngr άλλά άντ άλλά] (Fam) 1 La intamplare. 2 Pe dos. 3 In dezordine.

ALANDÁLA adv. (Indica modul in care se prezinta mai multe obiecte aflate laolalta sau felul cum decurge o actziune) La intimplare fara socoteala fara nici o noima fara cap. A vorbi alandala. Lucruri puse alandala ◊ (Adjectival) In fatza circiumii... pilcuri de oameni se oprira sa afle noutatzi multzi nascoceau amanunte alandala. REBREANU R. I 316. Varianta: halandála adv.

ALANDÁLA adv. La intamplare in dezordine fara nici o noima. Lucruri puse alandala. [Var.: halandála adv.] Ngr. alla ant’alla.

ALANDÁLA adv. In dezordine; anapoda; pe dos; fara noima. Imbracat ~. A vorbi ~. /<ngr. alla and’ alla

alandala adv. fara rost amestecatura: un calugar batran spunea alandala din gura ISP.; alandala coconara vrute shi nevrute. [Gr. mod. ALLA ANTI ALLA altele in loc de altele].

álandala saŭ álandála adv. (ngr. pop. áll’ant’álla unele in locu altora). Fam. Fara ordine: a vorbi alandala a pune lucrurile alandala. SHi hálandala saŭ hálandála (k hárapára) in Mold. Munt. est. V. arababura talmeshbalmesh.

halandala av vz alandala

hálandala shi hálandála V. alandala.

alandála (fam.) adv.

alandála adv.

alandala

alandala.

ALANDÁLA adv. v. anapoda.

ALANDALA adv. aiurea anapoda (fam.) brambura. (Lucruri puse ~.)

alandála adv. Pe dos in dezordine impotriva sensului comun. Ngr. ἄλλ’ἀντ’ἄλλον „unul in locul celuilalt” (Philippide Principii 146; DAR; Gáldi 142); cf. alb. dalë ng’dali.