opțiuni
  • info

13 definiții pentru ajutora

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor.

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor.

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). [Var.: ajutorí vb. IV] – Din ajutor.

ajutora [At: BIBLIA (1688) 2962 / V: (reg) agiu~[1] / Pzi: ~rez, ajutor / E: ajutor] 1-2 vtr A (se) ajuta (1-2) pe cineva din punct de vedere (moral sau) material Si: (iuz) ajutori (1-2) 3 vr A se folosi.

  1. Varianta agiutora nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

AJUTORÁ, ajutorez, vb. I. Tranz. (De obicei iterativ) A ajuta, a sprijini (mai ales din punct de vedere material), a procura cuiva mijloacele necesare pentru a ieși dintr-o dificultate. Ajutorez pe un elev. ◊ Refl. (Rar) [Traducătorul] să cuteze a se apuca de lucru, ajutorîndu-se, în mod accesoriu, cu dicționarele cele mai complete. ODOBESCU, S. II 364. ◊ Refl. reciproc. Umbla vorba că [țăranii] s-ar putea ajutora alcătuind o obște. GALAN, Z. R. 34. – Variantă: ajuturá (SBIERA, P. 60) vb. I.

ajutorà v. a da ajutor, a veni într’ajutor.

AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.

AJUTORÍ vb. IV v. ajutora.

AJUTURÁ vb. I v. ajutora.

AJUTORÍ vb. IV. v. ajutora.

ajutoréz și (vechĭ) -résc v. tr. (d. ajutor). Rar. Ajut. Protejez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ajutorá (a ~) vb., ind. prez. 3 ajutoreáză

ajutorá vb., ind. prez. 1 sg. ajutoréz, 3 sg. și pl. ajutoreáză

ajutorez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AJUTORÁ vb. v. ajuta.

AJUTORA vb. a (se) ajuta, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) sprijini, a (se) susține, (rar) a (se) protegui, (înv. și pop.) a (se) înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemîna, a (se) protecta, (fam. fig.) a (se) propti. (L-a ~ să depășească impasul.)

Intrare: ajutora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajutora
  • ajutorare
  • ajutorat
  • ajutoratu‑
  • ajutorând
  • ajutorându‑
 singular plural
  • ajutorează
  • ajutorați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajutorez
 (să)
  • ajutorez
  • ajutoram
  • ajutorai
  • ajutorasem
a II-a (tu)
  • ajutorezi
 (să)
  • ajutorezi
  • ajutorai
  • ajutorași
  • ajutoraseși
a III-a (el, ea)
  • ajutorează
 (să)
  • ajutoreze
  • ajutora
  • ajutoră
  • ajutorase
plural I (noi)
  • ajutorăm
 (să)
  • ajutorăm
  • ajutoram
  • ajutorarăm
  • ajutoraserăm
  • ajutorasem
a II-a (voi)
  • ajutorați
 (să)
  • ajutorați
  • ajutorați
  • ajutorarăți
  • ajutoraserăți
  • ajutoraseți
a III-a (ei, ele)
  • ajutorează
 (să)
  • ajutoreze
  • ajutorau
  • ajutorară
  • ajutoraseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajutori
  • ajutorire
  • ajutorit
  • ajutoritu‑
  • ajutorind
  • ajutorindu‑
 singular plural
  • ajutorește
  • ajutoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajutoresc
 (să)
  • ajutoresc
  • ajutoream
  • ajutorii
  • ajutorisem
a II-a (tu)
  • ajutorești
 (să)
  • ajutorești
  • ajutoreai
  • ajutoriși
  • ajutoriseși
a III-a (el, ea)
  • ajutorește
 (să)
  • ajutorească
  • ajutorea
  • ajutori
  • ajutorise
plural I (noi)
  • ajutorim
 (să)
  • ajutorim
  • ajutoream
  • ajutorirăm
  • ajutoriserăm
  • ajutorisem
a II-a (voi)
  • ajutoriți
 (să)
  • ajutoriți
  • ajutoreați
  • ajutorirăți
  • ajutoriserăți
  • ajutoriseți
a III-a (ei, ele)
  • ajutoresc
 (să)
  • ajutorească
  • ajutoreau
  • ajutoriră
  • ajutoriseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ajutura
  • ajuturare
  • ajuturat
  • ajuturatu‑
  • ajuturând
  • ajuturându‑
 singular plural
  • ajuturează
  • ajuturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ajuturez
 (să)
  • ajuturez
  • ajuturam
  • ajuturai
  • ajuturasem
a II-a (tu)
  • ajuturezi
 (să)
  • ajuturezi
  • ajuturai
  • ajuturași
  • ajuturaseși
a III-a (el, ea)
  • ajuturează
 (să)
  • ajutureze
  • ajutura
  • ajutură
  • ajuturase
plural I (noi)
  • ajuturăm
 (să)
  • ajuturăm
  • ajuturam
  • ajuturarăm
  • ajuturaserăm
  • ajuturasem
a II-a (voi)
  • ajuturați
 (să)
  • ajuturați
  • ajuturați
  • ajuturarăți
  • ajuturaserăți
  • ajuturaseți
a III-a (ei, ele)
  • ajuturează
 (să)
  • ajutureze
  • ajuturau
  • ajuturară
  • ajuturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ajutora, ajutorezverb

  • 1. A (se) ajuta, a (se) sprijini (din punct de vedere material). DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ajuta sprijini
    • format_quote Ajutorez pe un elev. DLRLC
    • format_quote rar [Traducătorul] să cuteze a se apuca de lucru, ajutorîndu-se, în mod accesoriu, cu dicționarele cele mai complete. ODOBESCU, S. II 364. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Umbla vorba că [țăranii] s-ar putea ajutora alcătuind o obște. GALAN, Z. R. 34. DLRLC
etimologie:
  • ajutor DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.