ajún sn [At: CORESI, PS. 87 / V: (reg) agiun^[1] / Pl: ~uri / E: ajuna] 1 Zi care precedă un eveniment. 2 (Pex) Perioadă care precede un eveniment. 3 (Îlav) În ~ Cu o zi (sau seară) înainte. 4 (Îal) Cu puțin timp înainte. 5 Postit. 6 Zi în care se ajunează (1).

AJÚN, ajunuri, s. n. Zi care precedă un eveniment (important). Iar cînd a fost de s-a-mplinit Ajunul zilei de nuntit... Nuntași din nouăzeci de țări Ș-au răscolit. COȘBUC, P. I 55. Îndată am gătit caiete, condeie nouă... nimic n-am uitat.; întocmai ca bravul soldat care își.;, curăță armele în ajunul bătăliei. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ Loc. adv. În ajun = cu o zi înainte. Oamenii vorbeau tare, cu o mînie veselă și cu înfrigurare, cu o grabă pe care nu le avuseseră în ajun. DUMITRIU, N. 94. Dacă plouase în ajun, apa venea mai rece. PAS, L. I 69. Am trecut pe lîngă brazde de iarbă cosite în ajun. SADOVEANU, N. F. 27. ♦ (În credințele religioase) Zi care precedă anumite sărbători creștine (în special crăciunul și bobotează). Cînd veneau cele două ajunuri, cîte treizeci-patruzeci de băieți fugeau înaintea popii. CREANGĂ, A. 10. Seara mare-a lui ajun Și-a bătrînului crăciun: Noi umblăm Să colindăm. TEODORESCU, P P. 17. ◊ Moș-ajun = ajunul crăciunului. Și de veneau floriile, paștele cu hainele noi... moș-ajunul cu colindețele, această prăsilă voinică și vioaie umplea mahalaua de veselie și de năzdrăvănii. DELAVRANCEA, S. 218.

AJÚN, ajunuri, s. n. 1. Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precedă un eveniment. ◊ Loc. adv. În ajun = cu o zi înainte. 2. Faptul de a ajuna. ♦ Zi în care se ajunează. – Postverbal al lui ajuna.

AJÚN ~uri n. Zi sau perioadă de timp care precedă un eveniment. ◊ În ~ a) cu o zi sau cu o seară înainte; b) cu puțin timp înainte. /v. a ajuna

ajun n. 1. post (rar întrebuințat în acest sens); 2. ziua sau seara dinaintea unei sărbători mari (când se postește): ajunul Paștelor, ajunul Crăciunului, personificat în Moș Ajun; 3. preziua unui eveniment (fără noțiunea de sărbătoare): în ajunul luptei; fig. din ajunul tinereței pân’ ce mergem în mormânt BOL. [Lat. AD JEJUNUM].

1) ajún n., pl. urĭ (d. ajun 2). Ziŭa precedentă uneĭ sărbătorĭ (cînd nu se mănîncă orĭ se mănîncă de post): ajunu Crăciunuluĭ (personificat în Moș Ajun). Orĭ-ce zi din aintea alteĭa, fără noțiunea de sărbătoare: ajunu lupteĭ. Vechĭ. Trans. Post. – Fals preziŭa.

ajún s. n., pl. ajúnuri

ajún s. n., pl. ajúnuri

AJÚN s. preziuă. (În ~ul plecării.)

AJUN s. preziuă. (În ~ plecării.)

ajún (ajúnuri), s. n. – 1. Post. – 2. Zi sau perioadă de timp care preced anumite sărbători care presupun post și mai ales ajunul Crăciunului și al Anului Nou. – 3. Zi sau periodă de timp care preced un eveniment în general. – Var. arjun. Mr. ağun „pe nemîncate, flămînd”, istr. jun. Lat. iaiūnus (formă reconstruită în mod ipotetic la Plaut; cf. Corominas, I, 344); probabil prin disimilare *aiūnus; cf. alb. ağenoj, v. napol. iagiuna, genov. zazun, fr. jeun, sp. ayuno, (este posibil ca fr. à jeun să reprezinte un mai vechi *ajeun, unde -a a fost înțeles ca prep.). În general ajun se explică drept der. postverbal de la ajuna, și acesta ca rezultat al lat. *aiūnāre (Meyer, Alb. St., IV, 88; Philippide, O rămășiță, 16; Philippide, II, 645; Pascu, Beiträge, 16; Pascu, I, 29), de la eiūnāre (Diez, I, 214; Pușcariu 49; Candrea-Dens., 31; REW 4581; DAR), sau de la *ieiūnāre (Cipariu, Gram., 122). Der. ajuna, vb. (a ține post); ajunat, s. n. (ajun, post); ajunător, adj. (care postește).

ajún, ajunuri, s.n. – Zi sau perioadă de timp care precede anumite sărbători ce presupun post: Ajunul Crăciunului, Ajunul Anului Nou. – Der. regr. din ajuna (< lat. *adjunare) ca rezultat al lat. *aiunare (DER, DEX).

ajún, -uri, s.n. – 1. Post. Faptul de a ajuna, de a nu mânca. 2. Zi sau perioadă de timp care precede anumite sărbători ce presupun post: Ajunul Crăciunului, Ajunul Anului Nou. – Lat. ieiunium „post” (Graur 1980); Der. regr. din ajuna (DEX).

ajún, ajunuri s. n. 1. Zi sau, p. ext., perioadă de timp care precedă un eveniment sau o sărbătoare. ♦ Moș Ajun = ajunul Crăciunului. ♦ A umbla cu Moș Ajun = a colinda în noaptea de 23 spre 24 decembrie. 2. Faptul de a a ajuna; post (negru). ♦ Zi în care se ajunează. – Din ajuna (deriv. regr.).

a îngrășa porcul în ajun expr. (șc., stud.) a încerca să recupereze în ultimul moment materia pentru un examen / o lucrare etc.