agramat, ~ă [At: CONTEMP, Seria II, 1948, nr. 111, 4/3/ Pl: ~ați, ~e / E: lat agrammatos] 1-2 smf, a (Persoană) care face greșeli elementare de limbă. 3 a (Pex) Ignorant. 4 a (Pex) Incult. 5 a (D. texte scrise) Care conține greșeli elementare de gramatică și ortografie.

AGRAMÁT, -Ă, agramați, -te, adj. (Livresc) 1. (Despre oameni, adesea substantivat) (Persoană) care face greșeli elementare de limbă, deși se pretinde om cult; p. ext. ignorant. 2. (Despre un text scris) Care conține greșeli de ortografie și de gramatică, dovedind incultură, ignoranță. Frază agramată.

AGRAMÁT, -Ă, agramați, -te, adj., s. m. și f. 1.. Adj., s. m. și f. (Persoană) care face greșeli elementare de limbă, deși se pretinde om cult; p. ext. ignorant. 2. Adj. Care conține greșeli elementare de ortografie și de gramatică. – Lat. lit. agrammatos (< gr.).

AGRAMÁT, -Ă 1. adj., s.m. și f. (Liv.) (Cel) care în vorbire face greșeli elementare de limbă; (p. ext.) ignorant, incult. 2. adj. (Despre texte) Care conține greșeli de ortografie și de gramatică. [< lat., gr. agrammatos].

AGRAMÁT, -Ă I. adj., s. m. f. (cel) care face greșeli elementare de gramatică; ignorant, incult. II. adj. care conține greșeli de exprimare și de ortografie. (< lat., gr. agrammatos)

AGRAMÁT ~tă (~ți, ~te) 1) și substantival (despre persoane) Care face greșeli elementare de gramatică. 2) (despre ceva scris) Care conține greșeli elementare de gramatică și de ortografie. /<lat. agrammatos

*agrámat, -ă adj. și s. (vgr. agrámmatos; a-, fără, și grámmata, litere). Neștiutor de carte, ignorant.

agramát (a-gra-) adj. m., s. m., pl. agramáți; adj. f., s. f. agramátă, pl. agramáte

agramát adj. m., s. m. (sil. -gra-), pl. agramáți; f. sg. agramátă, pl. agramáte

agramat

AGRAMÁT adj., s. v. ignorant, incult, necultivat, neinstruit, neînvățat, prost, simplu.

agramat adj., s. v. IGNORANT. INCULT. NECULTIVAT. NEINSTRUIT. NEÎNVĂȚAT. PROST. SIMPLU.

Agramat ≠ cărturar