AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită asemănării spirituale. 2. (Chim.) Proprietate a două substanțe de a se combina. 3. Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 4. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Din fr. affinité, lat. affinitas, -atis.

afinitate sf [At: PONI, CH. 8 / Pl: ~tăți / E: fr affinité, lat affinitas, -atis] 1-2 Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinații comune. 3 (Chm) Proprietate a două substanțe de a se combina. 4 Proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant. 5 (Jur) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt. 6 (Muz) Înrudire a tonalităților.

AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unei asemănări care îi apropie. Afinitate de idei. Afinități de caracter. 2. Proprietate a substanțelor de a intra în combinații chimice unele cu altele. 2. (Jur.) Legătură de rudenie creată, prin căsătorie, între un soț și rudele celuilalt soț.

AFINITÁTE, afinități, s. f. 1. Potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinații care îi apropie. 2. Proprietate a substanțelor de a intra unele cu altele în combinații chimice. 3. (Jur.) Legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț. – Fr. affinité (lat. lit. affinitas, -atis).

AFINITÁTE s.f. 1. Potrivire, asemănare, apropiere (fizică sau morală). 2. Proprietate a substanțelor de a se combina chimic unele cu altele. 3. Înrudire prin alianță. [Cf. fr. affinité, lat. affinitas – înrudire prin alianță].

AFINITÁTE s. f. 1. potrivire, asemănare, apropiere. 2. proprietate a substanțelor de a se combina între ele. 3. (jur.) înrudire prin alianță. (< fr. affinité, lat. affinitas)

AFINITÁTE ~ăți f. 1) Atracție și simpatie între persoane, datorită asemănării de păreri, caracter, gusturi; potrivire. ~ sufletească. 2) chim. Proprietate a unor substanțe de a se combina unele cu altele. 3) Înrudire prin alianță. /<fr. affinité, lat. affinitas, ~atis

afinitate f. 1. rudenie prin alianță, înrudire; 2. asemănare fizică: există afinitate între tigru și pisică; 3. fig. asemănare morală; 4. Chim. tendența unor corpuri de a se împreuna: oxigenul are afinitate pentru fier.

*afinitáte f. (lat. affínitas, -átis). Înrudire, relațiune: e afinitate între muzică și pictură. Chim. Tendența corpurilor de a se uni: cărbunele are multă afinitate pentru oxigen.

afinitáte s. f., g.-d. art. afinitắții; pl. afinitắți

afinitáte s. f., g.-d. art. afinității; pl. afinități

AFINITÁTE s. v. potrivire.

AFINITATE s. analogie, apropiere, asemănare, concordanță, corespondență, înrudire, potriveală, potrivire, similaritate, similitudine, (înv. și reg.) semuială, (reg.) semeniș, (înv.) potroz, semănare, semănătură, semuire. (Se pot stabili unele ~ între aceste două substanțe.)