AFECTZIÚNE (2) afectziuni s. f. 1. Simpatie prietenie dragoste fatza de cineva. 2. Boala stare patologica a unui organ. [Pr.: tziu] Din fr. affection lat. afectio onis.

afectziune sf [At: CALINESCU E. O. I 88 / Pl: ~ni / E: fr affection lat affectio onis] 1 Simpatie. 2 Dragoste fatza de cineva. 3 Stare patologica a unui organ Si: boala.

AFECTZIÚNE afectziuni s. f. 1. Simpatie prietenie dragoste fatza de cineva. 2. Boala stare patologica a unui organ. [Pr.: tziu] Din fr. affection lat. afectio onis.

AFECTZIÚNE afectziuni s. f. 1. Dragoste fatza de cineva atashament iubire caldura. Tatameu care avea o mare afectziune pentru Alexandrescu il luase acasa la dinsul unde a shezut mai multzi ani. GHICA S. A. 127. 2. Stare bolnavicioasa a unui organ; boala. Afectziune cardiaca. Pronuntzat: tziu.

AFECTZIÚNE afectziuni s. f. 1. Simpatie prietenie dragoste fatza de cineva. 2. Boala. Fr. affection (lat. lit. afectio onis).

AFECTZIÚNE s.f. 1. Dragoste sentimente bune pentru cineva atashament iubire caldura. 2. (Med.) Stare patologica a unui organ; maladie boala. [Var. afectzie s.f. / cf. fr. affection lat. affectio].

AFECTZIÚNE s. f. 1. dragoste simpatie atashament. 2. stare patologica a unui organ; boala. (< fr. affection lat. affectio)

AFECTZIÚNE ~i f. 1) Atitudine de dragoste prietenie shi atashament fatza de cineva. 2) med. Alterare de natura organica sau functzionala a starii normale a unui organism (uman sau animal); boala; maladie. [G.D. afectziunii; Sil. tziu] /<fr. affection lat. affectio ~onis

afectziune f. 1. starea sufletului mishcat de ceva: afectziune naturala; 2. sentiment de amicie de iubire; 3. Med. stare bolnavicioasa boala: afectziune de piept.

*afectziúne f. (lat. afféctio ónis V. perfectziune). Alipire ĭubire delicata: afectziune (shi afectzie) materna. Impresiune: afectziunĭ ale sufletuluĭ. Med. Boala: affectziune nervoasa.

aféctzie sf vz afectziune

AFÉCTZIE s.f. v. afectziune.

afectziúne (tziu) s. f. g.d. art. afectziúnii; (boli) pl. afectziúni

afectziúne s. f. (sil. tziu) g.d. art. afectziúnii pl. afectziúni

afectziune (iu)

AFECTZIÚNE s. I. 1. v. bunavointza. 2. v. simpatie. 3. v. dragoste. II. v. boala.

AFECTZIUNE s. 1. bunavointza cordialitate prietenie (livr.) afabilitate (fig.) caldura. (Ia aratat multa ~.) 2. atashament simpatie (fig.) slabiciune (inv. fig.) plecare. (Simte o deosebita ~ pentru...) 3. dragoste iubire. (Il inconjura cu multa ~.) 4. (MED.) boala maladie (rar) rau suferintza (livr.) morb (pop.) beteshug patima vatamare (inv. shi reg.) neputintza (reg.) betegie betejeala lincezime lingejune lingoare morbiciune patimire. (O ~ curabila.)

Afectziune ≠ aversiune