adultér ~a a sn [At: MACEDONSKI O. I 243 / Pl: ~i ~e / E: fr adultère it adultero lat adulterium] 12 (Care tzine de) nerespectarea fidelitatzii conjugale.

ADULTÉR¹ adultere s. n. Calcarea fidelitatzii conjugale de catre unul din sotzi.

ADULTÉR¹ adultere s. n. Calcarea fidelitatzii conjugale de catre unul dintre sotzi. Fr. adultère (lat. lit. adulterium).

ADULTÉR s.n. Nerespectare a fidelitatzii conjugale faptuita de catre unul din sotzi. // adj. (Despre sotzi) Care nu respecta fidelitatea conjugala. [< lat. adulter cf. fr. adultère].

ADULTÉR A I. adj. (despre sotzi) care incalca fidelitatea conjugala. II. s. n. intretzinere a relatziilor sexuale in afara casatoriei. (< fr. adultère lat. adulterium)

ADÚLTER² ~e n. Incalcare a fidelitatzii conjugale. /<fr. adultere lat. adulterium

adulter a. care calca credintza conjugala. ║ n. violarea credintzei conjugale.

*adultér a adj. shi s. (fr. adultère d. lat. adúlter gen. adúlteri d. ad la shi alter altu). Care calca credintza conjugala. S. n. pl. e. Adulteriŭ.

*adultériŭ n. (lat. adulterium). Infidelitate conjugala.

adultér² s. n. pl. adultére

adultér s. n. pl. adultére

adulter re.

ADULTÉR adj. s. 1. adj. infidel necredincios nefidel (inv.) preacurvar preaiubit viclean viclenitor (fig.) tradator. (Barbat ~; femeie ~.) 2. s. (JUR.) infidelitate inshelaciune necredintza (inv.) preacurvie preacurvire preaiubire viclenie (fig.) tradare. (A comis un ~.)

ADULTER adj. s. 1. adj. infidel necredincios nefidel (inv.) preacurvar preaiubit viclean viclenitor (fig.) tradator. (Barbat ~; femeie ~.) 2. s. (JUR.) infidelitate inshelaciune necredintza (inv.) preacurvie preacurvire preaiubire viclenie (fig.) tradare. (A comis un ~.)