opțiuni
  • info

8 definiții pentru aducător (s.m.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ADUCĂTÓR, -OÁRE, aducători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, lucru etc.) care aduce. – Aduce + suf. -ător.

ADUCĂTÓR, -OÁRE, aducători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, lucru etc.) care aduce. – Aduce + suf. -ător.

aducător, ~oare [At: LITURGHIE (1702), ap. GCR I 345/32/ V: (îrg) -riu / Pl: ~i, ~oare / E: aduce + -(a)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care aduce. 3 (Îs) ~ aminte Care aduce aminte. 4 (Înv; îe) ~ aminte de rău Răzbunător.

ADUCĂTÓR, -OÁRE, aducători, -oare, adj. (Adesea cu determinări introduse prin prep. «de») Care aduce; care are proprietatea de a aduce. Maci roșii aducători de somn Năpădiră grînele bălaie. BENIUC, V. 75. O, tu Timp aducător de pace! BENIUC, V. 79. ◊ (Substantivat) Vei da o chitanță aducătorului acestui pachet.

ADUCĂTÓR, -OÁRE, aducători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care aduce. – Din aduce + suf. -(ă)tor.

ADUCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care aduce ceva. Nori ~ori de ploaie. /a aduce + suf. ~ător

aducător a. și m. care aduce; aducător aminte, care pune iar în minte, comemorativ.

aducătór, -oáre adj. și s. Care aduce: aducătoru uneĭ scrisorĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aducătór adj. m., s. m., pl. aducătóri; f. sg. și pl. aducătoáre

Intrare: aducător (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aducător
  • aducătorul
  • aducătoru‑
plural
  • aducători
  • aducătorii
genitiv-dativ singular
  • aducător
  • aducătorului
plural
  • aducători
  • aducătorilor
vocativ singular
  • aducătorule
plural
  • aducătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aducător, aducătorisubstantiv masculin
aducătoare, aducătoaresubstantiv feminin
aducător, aducătoareadjectiv

  • 1. (Persoană, lucru etc.) care aduce. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Maci roșii aducători de somn Năpădiră grînele bălaie. BENIUC, V. 75. DLRLC
    • format_quote O, tu Timp aducător de pace! BENIUC, V. 79. DLRLC
    • format_quote Vei da o chitanță aducătorului acestui pachet. DLRLC
etimologie:
  • Aduce + sufix -ător. DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.