ADÓPȚIE, adopții, s. f. Faptul de a adopta (1); înfiere. [Var.: adopțiúne s. f.] – Din fr. adoption, lat. adoptio, -onis.

adopție sf [At: HAMANGIU, C. C. 80 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr adoption, lat adoptio, -onis] Înfiere. corectată

ADÓPȚIE, adopții, s. f. Faptul de a adopta (1); înfiere. [Var.: adopțiúne s. f.] – Din fr. adoption, lat. adoptio, -onis.

ADÓPȚIE, adopții, s. f. Faptul de a adopta (1); înfiere. Fiu prin adopție. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: adopțiúne s. f.

ADÓPȚIE, adopții, s. f. Faptul de a adopta (1); înfiere. [Var.: adopțiúne s. f.] – Fr. adoption (lat. lit. adoptio, -onis).

ADÓPȚIE s.f. Faptul de a adopta (1); act prin care se adoptă un copil; înfiere. [Gen. -iei, var. adopțiune s.f. / cf. lat. adoptio, fr. adoption].

ADÓPȚIE s. f. faptul de a adopta (1); înfiere. (< fr. adoption, lat. adoptio)

ADÓPȚIE ~i f. Faptul de a adopta; luare de suflet; înfiere. [G.-D. adopției; Sil. -ți-e] /<fr. adoption, lat. adoptio, ~onis

adopțiune sf vz adopție

ADOPȚIÚNE s.f. v. adopție.

adopțiune f. 1. fapta de a adopta; luare de suflet; 2. preferință.

*adopțiúne f. (lat. adóptio, -ónis). Acțiunea de a adopta, înfiere.

adópție (-ți-e) s. f., art. adópția (-ți-a), g.-d. art. adópției; pl. adópții, art. adópțiile (-ți-i)

adópție s. f. (sil. -ți-e; mf. ad-), art. adópția (sil. -ți-a), g.-d. art. adópției; pl. adópții, art. adópțiile (sil. -ți-i-)

adopție

ADÓPȚIE s. v. înfiere.

ADOPȚIE s. (JUR.) adoptare, înfiere. (~ unui copil.)