ADÍȚIE s. f. 1. (Chim.) Adăugare. ◊ Reacție de adiție = reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. 2. (Fiziol.; în sintagma) Adíție latentă = apariție a unei reacții fiziologice într-un organism în urma mai multor excitații succesive; sumație. 3. (Mat.) Adunare. – Din fr. addition, lat. additio.

adiție sf [At: MACAROVICI, CH. 442/ V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr addition, lat additio] 1 (Mat; înv) Adunare. 2 (Chm) Adăugare. 3 (Chm; îs) Reacție de ~ Reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. 4 (Fzl; îs) ~ latentă Apariție a unei reacții fiziologice într-un organism în urma unor excitații succesive Si: (înv) sumație. corectată modificată

ADÍȚIE s. f. 1. (Chim.) Adăugare. ◊ Reacție de adiție = reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. 2. (Fiziol.; în sintagma) Adiție latentă = apariție a unei reacții fiziologice într-un organism în urma unor excitații succesive; sumație. 3. (Mat.) Adunare. – Din fr. addition, lat. additio.

ADÍȚIE, adiții, s. f. (Chim.) Adăugare. Adiție de clor la etilen. Reacție de adiție. – Pronunțat: -ți-e.

ADÍȚIE, adiții, s. f. (Chim.) Adăugare. ♦ (Mat.) Adunare. [Var.: adițiúne s. f.] – Fr. addition (lat. lit. additio, -onis).

ADÍȚIE s.f. (Chim.) Adăugare. ♦ (Mat.) Adunare. ◊ Reacție de adiție = reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat; (Fiziol.) Adiție latentă = sumație. [Gen. -iei, var. adițiune s.f. / cf. fr. addition, lat. additio].

ADÍȚIE s. f. 1. adăugare. ♦ (chim.) reacție de ~ = reacție prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă nesaturată. 2. (mat.) adunare. (< fr. addition, lat. additio)

ADÍȚIE ~i f. 1) Adaos de lucruri de același fel; adăugare. ◊ Reacție de ~ reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat. 2) mat. Operație de adunare a două sau mai multe numere. /<lat. additio, ~onis, fr. addition

adițiune sf vz adiție

ADIȚIÚNE s.f. v. adiție. [și DLRM]

adițiune f. 1. adaos de lucruri asemenea; 2. Aritm. adunare.

*adițiúne f. (lat. additio, -ónis. V. tradițiune). Acțiunea de a adăuga. Totalu uneĭ note de cheltuĭelĭ, socoteală. Aritm. Adunare.

!adiție (desp. -ți-e) s. f., art. adiția (desp. -ți-a), g.-d. art. adiției; pl. adiții, art. adițiile (desp. -ți-i-)

adíție (-ți-e) s. f., art. adíția (-ți-a), g.-d. adíții, art. adíției

adíție s. f. (sil. -ți-e), art. adíția (sil. -ți-a), g.-d. art. adíției; pl. adíții

adiție

ADÍȚIE s. 1. (CHIM.) adăugare. (Produs de ~.) 2. (FIZIOL.) adiție latentă = sumație.

ADÍȚIE s. v. adunare

ADIȚIE s. 1. (CHIM.) adăugare. (Produs de ~.) 2. (FIZIOL.) adiție latentă = sumație.