optziuni
  • info

13 definitzii pentru acuzator (s.m.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ACUZATÓR OÁRE acuzatori oare adj. s. m. shi f. (Persoana) care acuza care invinuieshte. ◊ Acuzator public = persoana insarcinata in imprejurari exceptzionale cu urmarirea trimiterea in judecata shi sustzinerea invinuirii in fatza instantzei in anumite cauze penale. Din fr. accusateur.

acuzator ~oare smf a [At: DA / Pl: ~i ~oare / E: fr accusateur] (Persoana) care acuza.

ACUZATÓR OÁRE acuzatori oare adj. s. m. shi f. (Persoana) care acuza care invinuieshte. ◊ Acuzator public = persoana insarcinata in imprejurari exceptzionale cu urmarirea trimiterea in judecata shi sustzinerea invinuirii in fatza instantzei in anumite cauze penale. Din fr. accusateur.

ACUZATÓR OÁRE acuzatori oare adj. (Uneori substantivat) (Persoana) care acuza care invinuieshte. Procesul ceferishtilor la care conducatorii luptelor de la Grivitza sau transformat din acuzatzi in acuzatori impotriva guvernului terorist de atunci shi impotriva regimului reactzionar care il reprezenta a avut un rasunet internatzional in cercurile democratice de pretutindeni. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 17. ◊ Acuzator public = magistrat care sustzine acuzarea intrun proces penal. V. procuror.

ACUZATÓR OÁRE acuzatori oare adj. (Adesea substantivat) Care acuza care invinuieshte. ◊ (Substantivat) Acuzator public = magistrat care sustzine acuzarea intrun proces penal. Dupa fr. accusateur.

ACUZATÓR OÁRE adj. s.m. shi f. (Cel) care acuza. ◊ Acuzator public = magistrat care sustzine acuzarea intrun proces penal. [Cf. fr. accusateur].

ACUZATÓR OÁRE adj. s. m. f. (cel) care acuza. ♦ ~ public = (in unele state) procuror (2) in procesele criminale. (< fr. accusateur)

ACUZATÓR ~oáre (~óri ~oáre) shi substantival Care acuza; care invinuieshte. ◊ ~ public persoana care sustzine invinuirea in procesele penale. /<fr. accusateur

acuzator m. cel ce acuza sau parashte pe cineva parish.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

acuzatór adj. m. s. m. pl. acuzatóri; adj. f. s. f. sg. shi pl. acuzatoáre

acuzatór adj. m. s. m. pl. acuzatóri; f. sg. shi pl. acuzatoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ACUZATÓR s. adj. 1. s. v. procuror. 2. adj. (JUR.) incriminator. (Fapta ~oare.) 3. adj. (rar) rechizitorial. (Un ton ~.)

ACUZATOR s. adj. 1. s. (JUR.; in unele tzari) procuror (inv.) minister public. 2. adj. (JUR.) incriminator. (Fapta ~.) 3. adj. (rar) rechizitorial. (Un ton ~.)

Intrare: acuzator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acuzator
  • acuzatorul
  • acuzatoru‑
plural
  • acuzatori
  • acuzatorii
genitiv-dativ singular
  • acuzator
  • acuzatorului
plural
  • acuzatori
  • acuzatorilor
vocativ singular
  • acuzatorule
plural
  • acuzatorilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

acuzator, acuzatorisubstantiv masculin
acuzatoare, acuzatoaresubstantiv feminin
acuzator, acuzatoareadjectiv

  • 1. (Persoana) care acuza care invinuieshte. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Procesul ceferishtilor la care conducatorii luptelor de la Grivitza sau transformat din acuzatzi in acuzatori impotriva guvernului terorist de atunci shi impotriva regimului reactzionar care il reprezenta a avut un rasunet internatzional in cercurile democratice de pretutindeni. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 17. DLRLC
    • 1.1. Acuzator public = persoana insarcinata in imprejurari exceptzionale cu urmarirea trimiterea in judecata shi sustzinerea invinuirii in fatza instantzei in anumite cauze penale. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.