opțiuni
  • info

13 definiții pentru acuzator (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care acuză, care învinuiește. ◊ Acuzator public = persoană însărcinată în împrejurări excepționale cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale. – Din fr. accusateur.

acuzator, ~oare smf, a [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: fr accusateur] (Persoană) care acuză.

ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care acuză, care învinuiește. ◊ Acuzator public = persoană însărcinată, în împrejurări excepționale, cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale. – Din fr. accusateur.

ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj. (Uneori substantivat) (Persoană) care acuză, care învinuiește. Procesul ceferiștilor, la care conducătorii luptelor de la Grivița s-au transformat din acuzați în acuzatori împotriva guvernului terorist de atunci și împotriva regimului reacționar pe care îl reprezenta, a avut un răsunet internațional în cercurile democratice de pretutindeni. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 17. ◊ Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. V. procuror.

ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care acuză, care învinuiește. ◊ (Substantivat) Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. – După fr. accusateur.

ACUZATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care acuză. ◊ Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. [Cf. fr. accusateur].

ACUZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care acuză. ♦ ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale. (< fr. accusateur)

ACUZATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care acuză; care învinuiește. ◊ ~ public persoană care susține învinuirea în procesele penale. /<fr. accusateur

acuzator m. cel ce acuză sau pârăște pe cineva, pârîș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acuzatór adj. m., s. m., pl. acuzatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. acuzatoáre

acuzatór adj. m., s. m., pl. acuzatóri; f. sg. și pl. acuzatoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACUZATÓR s., adj. 1. s. v. procuror. 2. adj. (JUR.) incriminator. (Faptă ~oare.) 3. adj. (rar) rechizitorial. (Un ton ~.)

ACUZATOR s., adj. 1. s. (JUR.; în unele țări) procuror, (înv.) minister public. 2. adj. (JUR.) incriminator. (Faptă ~.) 3. adj. (rar) rechizitorial. (Un ton ~.)

Intrare: acuzator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acuzator
  • acuzatorul
  • acuzatoru‑
plural
  • acuzatori
  • acuzatorii
genitiv-dativ singular
  • acuzator
  • acuzatorului
plural
  • acuzatori
  • acuzatorilor
vocativ singular
  • acuzatorule
plural
  • acuzatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acuzator, acuzatorisubstantiv masculin
acuzatoare, acuzatoaresubstantiv feminin
acuzator, acuzatoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care acuză, care învinuiește. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Procesul ceferiștilor, la care conducătorii luptelor de la Grivița s-au transformat din acuzați în acuzatori împotriva guvernului terorist de atunci și împotriva regimului reacționar pe care îl reprezenta, a avut un răsunet internațional în cercurile democratice de pretutindeni. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 17. DLRLC
    • 1.1. Acuzator public = persoană însărcinată în împrejurări excepționale cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.