acromátic, ~ă a [At: CADE / Pl: ~ici, ~ice / E: fr achromatique] (D. sisteme optice, lentile etc.) Care lasă să treacă lumina albă fără a o descompune.

ACROMÁTIC, -Ă, acromatici, -e, adj. (Despre sticlă sau despre un sistem de lentile) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente.

ACROMÁTIC, -Ă, acromatici, -ce, adj. (Despre sticlă sau despre un sistem de lentile) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente. – Fr. achromatique (< gr.)

ACROMÁTIC, -Ă adj. Care nu se colorează cu diferiți coloranți. ♦ (Despre instrumente optice) Care dă imagini fără irizații; care nu descompune razele de lumină în culorile lor componente. [< fr. achromatique, cf. gr. a – fără, chroma – culoare].

ACROMÁTIC, -Ă adj. 1. (despre sisteme optice) care nu prezintă aberație cromatică; acromat. 2. (despre constituenți celulari) necolorabil. (< fr. achromatique)

ACROMÁTIC ~că (~ci, ~ce) (despre lentile, sticlă) Care nu descompune raza de lumină în culorile ei componente; care nu dă irizații. /<fr. achromatique

acromatic a. care face să se vază obiectele fără amestec de colori străine: lentile acromatice.

*acromátic, -ă adj. (vgr. a-, fără și hrôma, coloare). Fig. Care lasă să treacă lumina fără s’o descompună în cele șapte colorĭ fundamentale: lentile acromatice.

acromátic (a-cro-) adj. m., pl. acromátici; f. acromátică, pl. acromátice

acromátic adj. (sil. -cro-) → cromatic