ACREDITÍV acreditive s. n. 1. Modalitate de decontare prin care o banca ishi asuma responsabilitatea de a plati din ordinul cumparatorului in favoarea vanzatorului de marfuri sau servicii o anumita suma cu conditzia k vanzatorul sa prezinte documentele prevazute care atesta livrarea marfurilor sau prestarea serviciilor promise. 2. Document financiar de decontare prin intermediul bancii sau al unei case de economii. Din fr. accréditif germ. Akkreditiv.

acreditiv sn [At: CADE / Pl: ~e / E: fr accréditif ger Akkreditiv] (Fin) 12 (Document prin care se certifica o) dispozitzie data de emitent unei banci de a plati din disponibil sau din creditul acordat de banca o suma de bani unui beneficiar.

ACREDITÍV acreditive s. n. 1. Suma de bani special rezervata de un cumparator din contul sau la o banca ce deserveshte un furnizor pentru k acestuia sa i se faca plata in momentul in care dovedeshte predarea furniturilor in conditziile stabilite inainte prin contract. 2. Document financiar de decontare prin intermediul bancii sau al unei case de economii. Din fr. accréditif germ. Akkreditiv.

ACREDITÍV acreditive s. n. Una din formele principale de decontare in economia socialista constind dintrun document banesc prin care o institutzie de credit da altei institutzii dispozitzia de a plati cuiva o suma de bani.

ACREDITÍV acreditive s. n. Una dintre formele principale de decontare in economia socialista constand dintrun document prin care o institutzie de credit da altei institutzii dispozitzia de a plati cuiva dupa indeplinirea unor obligatzii o anumita suma de bani (asigurata prin imobilizarea ei prealabila la banca). ♦ (In economia capitalista) Mandat care il da o institutzie comerciala alteia imputernicindo sa plateasca la cerere unei tertze persoane o suma de bani in sarcina contului sau. Fr. accréditif.

ACREDITÍV s.n. 1. Faptul sau efectul unui credit sau al unei creditari. 2. Suma de bani rezervata de un cumparator din contul sau la o unitate bancara ce serveshte un furnizor pentru k acestuia sa i se poata face plata in momentul in care dovedeshte expedierea (predarea) marfurilor. ♦ Suma de bani depusa de cineva la o unitate a Casei de economii shi consemnatziuni pentru ai sta la dispozitzie (la cerere) la o alta unitate; documentul prin care se certifica o asemenea depunere. [< fr. accréditif].

ACREDITÍV s. n. modalitate de plata in practica comerciala prin care banca cumparatorului se obliga a plati vanzatorului direct sau prin intermediul unei banci corespondente o anumita suma de bani. ◊ suma de bani depusa de cineva la o casa de economii shi consemnatziuni; inscris care certifica o asemenea depunere. (< fr. accréditif germ. Akkreditiv)

ACREDITÍV ~e n. Document prin care o institutzie de credit da altei institutzii dispozitzia de a plati o suma de bani beneficiarului. /<fr. accreditif germ. Akkreditiv

*acreditív a adj. (d. acreditez). Com. Caretzi deschide un credit: scrisoare acreditiva. S. n. pl. e (germ. akkreditiv). Scrisoare pe baza careĭa potzĭ lua de la o persoana orĭ institutziune banĭ in numele celuĭ care a iscalit scrisoarea.

acreditív (acre) s. n. pl. acreditíve

acreditív s. n. (sil. cre) pl. acreditíve