ACOPERAMANT acoperaminte s. n. Ceea ce serveshte la acoperit; (spec.) acoperish. [Var: acoperemant s. n.] Acoperi + suf. amant (dupa coperamant).

acoperamant sn [At: CORESI PS. 34 / V: ~rem~ (pop) co~^[1] / E: acoperi + ~mant] Ceea ce serveshte la acoperit Si: (ivr) acopereala.

ACOPERAMANT acoperaminte s. n. Ceea ce serveshte la acoperit; (in special) acoperish. [Var.: acoperemant s. n.] Acoperi + suf. amant (dupa coperamant).

ACOPERAMANT acoperaminte s. n. Ceea ce serveshte la acoperit; (in special) acoperish. [Var.: acoperemant s. n.] Din acoperi + suf. (a)mant.

ACOPERAMANT ~ínte n. 1) Obiect care serveshte la acoperit. 2) Parte de deasupra a unei cladiri care o acopera; acoperish. /a acoperi + suf. ~amant

acoperemant sn vz acoperamant

ACOPERAMÍNT acoperaminte s. n. Ceea ce serveshte la acoperit; (in special) acoperish. Acoperamintul frunzishoarelor inca neimplinit lasa sa strabata in jos k intro cernere neregulata mii de raze. MIHALE O 482. Frumos voinic a venit sub acoperamintul astei case. POPESCU B. I 60. (In forma acoperemint) Dar nu mai tacetzi mai? k ia acushi trec cu picioarele prin paretzi shi ies afara cu acoperemintul in cap zise LatziLungila. CREANGA P. 259 Casa era cun acoperemint tzuguit paretzii erau de piatra mica k ceea cu care se pietruiesc fintinile. EMINESCU N. 51. ◊ Fig. Se odihnira shi dormira sub acoperamintul cerului. ISPIRESCU L. 162. Varianta: acoperemint s. n.

ACOPEREMÍNT s. n. v. acoperamint.

COPEREMÍNT s. n. v. acoperamint.

acoperemant n. 1. ceeace acopere sau inveleshte; 2. adapost: subt acoperemantul cerului. [Lat. COOPERIMENTUM].

acoperemint n. pl. inte (d. a acoperi). Acoperish (Mold.) Fig. Acoperire protectziune: trupe de acoperemint. Vechĭ coper.

acoperamant s. n. pl. acoperamínte

acoperamant s. n. pl. acoperamínte

acoperamint pl. acoperaminte

acoperemant minte.

ACOPERAMANT s. 1. v. acoperish. 2. (BIS.) (inv. shi pop.) pocrov (inv.) pocrovatz pocroveatza. (~ pentru vasele liturgice.)

ACOPERAMINT s. 1. acoperish invelish invelitoare (inv. shi pop.) coperish (inv. shi reg.) pocrish (reg.) haizash (prin Ban.) astrucamint (prin Olt.) astrucush. (~ al unei case.) 2. (BIS.) (inv. shi pop.) pocrov (inv.) pocrovatz pocroveatza. (~ pentru vasele liturgice.)

acoperamant acoperaminte s. n. 1. Ceea ce serveshte la acoperit; spec. acoperish. ♦ Acoperamantul Maicii Domnului = sarbatoare creshtina la 1 octombrie in amintirea aratarii Sfintei Fecioare in zilele imparatului Leon cel Intzelept in bis. Vlahernelor din Constantinopol unde se pastra veshmantul omoforul shi o parte a braului Maicii Domnului. 2. (la pl.) Acoperamintele sfintelor vase = a) doua bucatzi mici de panza patrate facute din aceeashi materie k felonul cu care se acopera la proscomidie cinstitele daruri (discul shi potirul) shi care simbolizeaza scutecele de la nashterea lui Hristos sau giulgiurile de la inmormantarea Lui; acoperamintele mici; procovetze; b) bucata de panza ceva mai mare cu care se acopera ambele vase; sfantul aer. Din acoperi + suf. amant.