ACONDROPLAZÍE s. f. Boală congenitală caracterizată prin oprirea creșterii oaselor membrelor inferioare. – Din fr. achondroplasie.

acondroplazie sf [At: DEX² / E: fr achondroplasie] Boală congenitală caracterizată prin oprirea creșterii oaselor membrelor, în contrast cu dezvoltarea normală a oaselor capului și ale trunchiului.

ACONDROPLAZÍE s. f. Boală congenitală caracterizată prin oprirea creșterii oaselor membrelor, în contrast cu dezvoltarea normală a oaselor capului și ale trunchiului. – Din fr. achondroplasie.

ACONDROPLAZÍE s.f. (Med.) Boală congenitală caracterizată prin oprirea în dezvoltare a oaselor membrelor în timp ce restul corpului se dezvoltă normal. [Gen. -iei. / < fr. achondroplasie, cf. gr. a – fără, chondros – cartilaj, plassein – a forma].

ACONDROPLAZÍE s. f. anomalie congenitală a scheletului, prin oprirea creșterii oaselor membrelor. (< fr. achondroplasie)

acondroplazíe (-dro-pla-) s. f., art. acondroplazía, g.-d. acondroplazíi, art. acondroplazíei

acondroplazíe s. f. (sil. -pla-), art. acondroplazía, g.-d. acondroplazíi, art. acondroplazíei

ACONDRO- „distrofie a cartilajelor”. ◊ gr. akhondros „fără cartilaj” > fr. achondro-, engl. id., germ., id. > rom. acondro-. □ ~distrofie (v. dis-, v. -trofie), s. f., acondroplazie*; ~plazie (v. -plazie), s. f., anomalie congenitală caracterizată prin oprirea creșterii oaselor membrelor, în contrast cu dezvoltarea normală a restului corpului; sin. acondrodistrofie.