2 definiții pentru accentual
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACCENTUÁL, -Ă adj. (Lingv.) Referitor la accent; care poartă accentul. [Pron. -tu-al. / Cf. fr. accentuel, engl. accentual].
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
accentuál adj. m., pl. accentuáli; f. sg. accentuálă, pl. accentuále
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: accentual
accentual adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)