acceleratzie sf [At: DA / Pl: ~i / V: (inv) ~tziune / E: fr accélération] (Fiz) Creshtere a vitezei unui corp mobil in raport cu unitatea de timp.

ACCELERÁTZIE acceleratzii s. f. (Fiz.) Creshterea de viteza in unitatea de timp a unui mobil. ◊ Acceleratzie de demaraj v. demaraj. Pronuntzat: tzie.

ACCELERÁTZIE acceleratzii s. f. Variatzie a vitezei unui corp in raport cu unitatea de timp. Fr. accélération (lat. lit. acceleratio onis).

ACCELERÁTZIE s.f. Creshtere a vitezei unui corp in mishcare intro unitate de timp. ◊ Acceleratzia gravitatziei = acceleratzia care o au corpurile in cadere libera in vid. [Gen. iei var. acceleratziune s.f. / cf. fr. accélération it. accelerazione lat. acceleratio].

ACCELERÁTZIE s. f. creshtere a vitezei unui corp in mishcare in unitatea de timp. ♦ ~ gravitatzionala = acceleratzia care o au corpurile in cadere libera. (< fr. accélération lat. acceleratio)

ACCELERÁTZIE ~i f. Variatzie a vitezei unui corp intro unitate de timp. [G.D. acceleratziei; Sil. tzie] /<fr. accélération lat. acceleratio ~onis

acceleratziune sf vz acceleratzie

ACCELERATZIÚNE s.f. v. acceleratzie.

*acceleratziúne f. (lat. accelerátio ónis). Actziunea de a accelera ĭutzire grabire. SHi átzie dar maĭ des áre.

accelerátzie (tzie) s. f. art. accelerátzia (tzia) g.d. art. accelerátziei; pl. accelerátzii art. accelerátziile (tzii)

accelerátzie s. f. (sil. tzie) art. accelerátzia (sil. tzia) g.d. art. accelerátziei; pl. accelerátzii art. accelerátziile (sil. tzii)

acceleratzie (pr. acce)

ACCELERATZIE GRAVITATZIONALA (g) acceleratzie de mishcare a corpurilor in vid intrun camp gravitatzional care depinde de pozitzia punctului fatza de centrul de atractzie reprezentand intensitatea campului gravitatzional in punctul respectiv g fiind numeric egala cu fortza cu care este atrasa unitatea de masa. In cazul Pamantului se defineshte valoarea normala la nivelul marii shi latitudinea 0 la 45° g_n = 980665 m/s².