acatare pr. fig. excelent insemnat: shi eu acatare poama nu sunt dar nici fiece pasare nu ma mananca PANN. [Lat. ECCU TALEM de unde scurtat atare shi cutare]^[1]. corectata

acatáre pron. indefinit fix (lat. eccum talem „iacata asha” de ex. „om” de unde prescurtat atare shi cutare; mrom. ahtare. Cp. shi cu alb. aka kush oarecare aka ku undeva). Vechĭ. Trans. Anumit: in acatare ceasurĭ. Azi. Trans. Munt. Insemnat deosebit stimabil considerabil: acatare poama nu e vreo poama acatare nu e mare lucru de capu luĭ nu e de vreo valoare). In Mold. pin etim. pop. s’a facut acatariĭ apoĭ s’a despartzit in a catariĭ („al consideratziunii” de sama insemnat: ) un om a catariĭ.

acatáre adj. 1. (Inv.) Oricare. 2. Adevarat veritabil. 3. Bun vrednic. Var. acatarea acatarea acatarii. < Lat. *ecum tālis al carui rezultat normal cutare prezinta un a protetic de la formatziunile adv. cf. afund aminte asimilindul apoi pe u aton. Asimilarea sa la adv. in pofida categoriei adj. este evidenta in folosirea sa invariabila k shi in acel a paragogic al var. Alteori datorita aspectului sau a fost confundat cu un s. verbal shi de aici rezulta ultima varianta. Opiniile asupra originii sale au fost foarte diferite. Dupa Cipariu Gram. 260 din lat. ad+que+tale. Din catare dupa Philippide Principii 8; din atare (Pushcariu 8 shi 159); din capitalis printro faza intermediara *captale (Candrea GS VII 283); sau din tare cu un element prepozitzional aca ce pare inexplicabil (DAR). Pentru REW 63 este un der. din lat. *accapῐtāre cf. sp. acatar.