ABSTRACȚIONÍSM s. n. 1. Tendință care acordă abstracțiunilor aceeași valoare cu aceea a realităților concrete. 2. Artă abstractă. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. abstractionnisme.

abstracționísm sn [At: DEX² / P: ~ți-o- / E: fr abstractionnisme] Curent în artele plastice europene, a cărui trăsătură dominantă o constitue încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realitățile exterioare, ideile și sentimentele fiind redate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice.

ABSTRACȚIONÍSM s. n. Curent în artele plastice europene, a cărui trăsătură o constituie încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realitățile exterioare, ideile și sentimentele fiind relatate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice; artă abstractă. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. abstractionnisme.

ABSTRACȚIONÍSM s. n. Curent decadent în arta plastică din țările burgheze, care reprezintă figurile concrete prin pete colorate sau construcții geometrice complicate. [Pr.: -ți-o-] – Fr. abstractionnisme.

ABSTRACȚIONÍSM s.n. 1. Folosirea excesivă a abstracțiilor. 2. Curent în artele plastice care se folosește de pete colorate sau de construcții geometrice complicate pentru redarea imaginilor sau a figurilor concrete. ♦ Direcție generală în arta contemporană, caracterizată prin intelectualizarea, reducția abstractă și incifrarea imaginii. 3. (Fil.) Tendința de a da abstracțiilor o valoare egală aceleia a realităților concrete. [ Pron. -ți-o-. / < fr. abstractionnisme].

abstracționísm s. n. artă abstractă. (< fr. abstractionnisme)

ABSTRACȚIONÍSM n. Curent artistic contemporan, caracterizat prin reducția abstractă și incifrarea imaginii. [Sil. abs-trac-ți-o-] /<fr. abstractionnisme

abstracționísm (-ți-o-) s. n.

abstracționísm s. n. (sil. -ți-o-; mf. abs-)

ABSTRACȚIONÍSM s. artă abstractă, artă nonfigurativă.