abstractzie sf [At: MAIORESCU D. I 47 / V: (inv) ~tziune / Pl: ~i / E: fr abstraction lat abstractio onis] 1 Operatzie a gandirii prin care se desprind shi se retzin unele dintre caracteristicile shi relatziile esentziale ale obiectului cercetarii. 2 (Ccr) Lucru abstract (1). 3 (Ie) A face ~ de ceva A nu lua in considerare Si: a ignora.

ABSTRÁCTZIE abstractzii s. f. 1. Abstractizare. ◊ Expr. A face abstractzie de... = a ignora a lasa la o parte a nu lua in considerare. 2. Lucru abstract. Ce spui dta este o pura abstractzie. Pronuntzat: tzie. Varianta: abstractziúne s. f.

ABSTRÁCTZIE abstractzii s. f. Abstractizare; (concr.) lucru abstract. ◊ Expr. A face abstractzie de... = a nu lua in considerare; a ignora. [Var.: abstractziúne s. f.] Fr. abstraction (lat. lit. abstractio onis).

ABSTRÁCTZIE s.f. (Fil.) Rezultatul procesului de abstractizare (notziune concept categorie). ◊ A face abstractzie de = a ignora a nu lua in considerare. ♦ Lucru abstract. [Gen. iei var. abstractziune s.f. / cf. fr. abstraction germ. Abstraktion lat. abstractio].

abstráctzie s. f. 1. notziune idee rezultata din procesul de abstractizare. 2. abstractizare. ◊ a face ~ de = a nu lua in considerare. (< fr. abstraction lat. abstractio)

abstráctzie abstractzii s.f. Abstractizare; rezultatul abstractizarii.

ABSTRÁCTZIE ~i f. Proces al gandirii constand din desprinderea mentzinerea shi generalizarea insushirilor esentziale ale unor obiecte sau fenomene. ◊ A face ~ de... a nu lua in considerare; a ignora. [G.D. abstractziei; Sil. abstractzie] /<fr. abstraction lat. abstractio ~onis

abstractziune sf vz abstractzie

ABSTRACTZIÚNE s.f. v. abstractzie.

abstractzi(un)e f. 1. fapta de a abstrage shi rezultatul ei: lucrul abstras care n’are alta realitate decat in spiritul nostru: fac abstractziune de nu tzin seama de...; 2. operatziunea spiritului care separa ceeace este unit in realitate: ex. a considera coloarea unei flori in afara de forma sau de mirosul ei.

*abstractziúne f. (lat. abstráctio ónis). f. Operatziunea pin care izolam in minte lucruri unite: Descartes facind abstractziune de faimoasa sa sistema a virtejurilor a fost un mare filosof. Pl. Preocupatziunĭ visarĭ: e in abstractziunĭ continue. A face abstractziune de ceva a nu considera ceva. SHi áctzie.

abstráctzie (tzie) / (lucru abstract) abstractziúne (tziu) (dar numai: a face abstractzie) s. f. art. abstráctzia (tzia) / abstractziúnea g.d. art. abstráctziei / abstractziúnii; pl. abstráctzii / abstractziúni art. abstráctziile (tzii) / abstractziúnile

abstráctzie s. f. (sil. tzie; mf. abs) art. abstráctzia (sil. tzia) g.d. art. abstráctziei; pl. abstráctzii art. abstráctziile (sil. tzii)

abstractzie

abstractziúne v. abstráctzie

ABSTRÁCTZIE s. abstractizare.

ABSTRACTZIE s. abstractizare.